Există unele teorii conform cărora, urmând o politică de Divide et impera, KGB-ul ar fi la originea protocronismelor locale apărute în În Europa de Est în anii ’80 ai secolului trecut. Tot ce este posibil, însă ne-ar plăcea să vedem și argumente solide în susținerea postulatelor unor personaje mai degrabă dubioase. Ca Mircea Dogaru:
”Și, deşi aveau un interes comun (scăparea de sub tutela Moscovei şi evadarea din «lagărul roşu» în lumea democratică de tip occidental), popoarele acestor state s-au transformat în adversare de moarte, mergând până la acceptarea războiului ca metodă de «rezolvare» a falselor litigii create de foştii ocupanţi, între ele. Erau teorii protocroniste, în domeniul Istoriei, născute brusc şi identic (dovadă a existenţei unui centru unic de concepţie şi difuzare) în aceste ţări, în anii 1978-1980, pe coordonatele «naţionalismului» socialist, exacerbat dincolo de limitele bunului simţ, printr-o propagandă găunoasă şi total paralelă cu ştiinţa şi adevărul.
Erau teorii despre primordialitatea şi puritatea popoarelor… «dac» («adică român»), «magara» (adică «maghiar» sau «ungur»), «moes» sau «eneit» (adică «bulgar»), «rase» (adică «sârb»), ori a aşa-zisului popor «ucrainean» («la mărginean») etc., toate băştinaşe de la… Adam şi Eva în… spaţiul etnogenetic românesc, afirmându-şi actuala limbă, tradiţiile şi cultura actuale, cu sute de mii de ani, dacă nu cu milioane, înaintea apariţiei lui Homo Sapiens Sapiens”(aici).
În ce ea ce ne privește, considerăm că astfel de manifestări sunt tipice unor națiuni care trec printr-o reașezare majoră și originea lor poate fi cât se poate de naturală (de exemplu resurecția mișcării völkisch în Germania interbelică sau a celtismului după cel de-al Doilea Război Mondial în Franța și Marea Britanie).
Nu este exclus ca cele două influențe (externă pe un pronunțat fundal intern) să fi acționat conjugat, potențându-se reciproc, dar, încă odată, rămâne de dovedit. Sincronizarea temporală poate fi interpretată doar superficial în sensul unei acțiuni coordonate. Mult mai probabil deriva metropolei își resfrângea undele de șoc, firesc, asupra regiunilor satelite.
Cert este că ideile protocroniste nu s-au născut nicidecum ”brusc, … în anii 1978-1980”. Au apărut demult, au avut o lungă gestație, au irupt atunci când au găsit breșe favorabile și așteaptă în umbră să-și ia și pe viitor partea leului.
Dacă ideile unui Nicolae Densușianu sunt cunoscute, să amintim de contrapartea sa bulgară, dr. Gancho Tsenov*, și cartea sa, ”Die Abstammung der Bulgaren und die Urheimat der Slaven”, publicată la Berlin în 1930. Vom recunoaște în recenzia semnată de profesorul focșănean I. Iordănescu numeroase puncte comune cu ”Dacia preistorică”, dar și cu dacomanii de rit nou:
”Bulgarii își reneagă origina?
Un istoric al lor, pretinde că bulgarii sunt… goți!
I. Iordănescu
Părerea generală este că bulgarii sunt de origină altaică înrudiţi cu turcii, hunii, ungurii. Se mai ştie, că patria primitivă a Bulgarilor sunt munţii Urali, că numele lor este legat de Volga unde rămăseseră încă triburi, cari au rezistat până prin sec. XII d. Ch. De asemenea este bine cunoscut că Bulgarii au apărut la Dunăre la 679, unde au format un principat amestecându-se cu Slavii, cari locuiau mai de mult prin aceste părţi. Toate aceste rezultate, la care s’a ajuns după multe cercetări şi studii aprofundate de către oameni învăţaţi, unii chiar Bulgari, sunt contestate de d. Ganciu Ţenof, doctor în fllosofie şi istorie de la universitatea din Berlin şi actualmente lector de limba bulgară Ia aceeaşi universitate. În opera sa de aproape 400 pagini: «Die Abstammung der Bulgaren und die Urheimat der Slaven», apărută la Walter de Gruyter din Berlin, care de altfel nu editează decât cărţi de ştiinţă bine controlată, d. Ţenof cu imaginaţie, care uimeşte, bazat pe o migăloasă culegere de documente, caută să răstoarne tot ce s’a scris până acum despre Bulgari. Rezultatele însă la care ajunge d. Ţenof sunt copilăreşti şi nu se va găsi nimeni care să le ia serios, mal cu seamă când Bulgaria are astăzi savanţi cu renume ca: Filov, Decev, Kazarov, etc., cari impun prin studiile lor serioase. Autorul nu admite ca Bulgarii să fie de origină mongolică şi deci trebuie să-i identifice cu alte popoare de origină Indo-Europeană. Dar să cităm câteva din curioasele rezultate la care ajunge d. Ţenof şi pe care le expune cu toată seriozitatea. Astfel, după d-sa, Ulfilas este întemeetorul bisericii bulgare traducând biblia pentru Traci şi deci pentru Bulgari, cari sunt identici cu tracii, iar alfabetul glagolitic ar fi inventat de Ulfila. Goţii sunt Geţi adică Traci, iar altă parte Geţii sunt Slavi (p. 212). Bulgarii sunt urmaşii Goţilor, adică al Geţilor şi acei capillati (cu părul lung) şi pilleati (cu căciulă) din timpul lui Buravista şi al lui Deceneu continuă şi astăzi în Bulgarii dintre Ischer şi Morava aşa numiţii Schopii (capillati) şi cei din Macedonia (pilleati). Ungurii sunt, sau vechi Traci sau un popor de rasă slavă.
Bulgarii sunt foarte vechi în Europa şi de sigur au luat parte la bătălia dela Cannae, probabil de partea Romanilor (?) Peloponezul a fost locuit la început de Slavi. Zeul Marte este un erou bulgar, care a devenit acel Marcu, fiu de rege, din legendele bulgare. Este foarte probabil, după autor, că vechil Celţi din Italia de Nord, din Iliria, din Galia vorbeau limba slavă. Limbile slavice sunt mai aproape de latineşte decât limba română. Zeus nu este decât grec. theos, pronunţat bulgăreşte. Numele Troianului Paris este identic cu bulgărescul Boris şi deci Troienii lui Homer nu ar fi decât Bulgarii. Războiul troian n’a fost în Asia ci Troienii locuiau în Tracla, Macedonia, Tesalia şi peste ei au venit Grecii. Mitologia bulgară este o mitologie Traco-Troianâ. Amintiri despre Troia sunt oraşul Troian, drumuri cu acelaşi nume, râul Rossiţa, care aminteşte de Rhesus, regele Tracilor, etc.
Aşa dar, Bulgarii erau înaintea Slavilor şi Hunilor în sudul Dunării, identificându-se cu Sciţii şi Tracii. Etimologiile însă ce d. Ţenof aduce în sprijinul părerilor sale pot avea succes cel mult în jurnalele humoristice. Astfel, Agathyrşii sunt Kazacii de azi: A, dela început a dispărut, grec. th = sl. z, g = k şi s’a făcut. Slavicul bog «Dumnezeu» ar corespunde lat. iov – tema cazurilor oblice dela Juppiter, pe care Bulgarii îl pronunţau vog sau bog. Lat. equus (cal) este, după d. Ţenof, slavicul koni, fără să se intereseze măcar la un student cu ce literă slavă corespunde lat. k. Homericul Arisb, Hebrus, Mariţa sunt acelaşi cuvânt. Arisb prin metateză a devenit Be-aris – Ba-aris şl deci bulg. bara iar b devenind m, avem Marica (pron. Mariţa). Aceste etimologii îmi amintesc de cineva care avea gata o etimologie pentru orice cuvânt şi pe care rugându-l să-mi spună de unde vine cuvântul Daci, fără multă zăbavă îl derivă din «de aici – d’aici», findcă, dacă cineva era întrebat de unde e, răspundea «de aici, d’aici» (s.n.). Iată cum d. Ţenof nevoind să ţină seamă de progresele ştiinţii limbii în interval mai bine de un secol, ajunge la adevărate glume etimologice.
Tot asemenea, în privinţa istorică întâlnim fel de fel de curiozităţi şi neconsecuenţe. Astfel autorul afirmă că numele de popoare se schimbă şi că deci Kimerienii, Sciţii, Tracii, Hunii, Goţii, Geţii sunt unul şi acelaşi popor, care mai târziu s’a numit Slavi, după cum Deutsch, German, Allemand, Neamţ, reprezintă acelaşi popor. Traco-Macedonenii n’au dispărut, ci ei trăesc în Bulgari cari sunt acelaşi popor. Bolgius, o căpetenie a Galilor năvălitori în Tracia, trebuie să fie un strămoş al Bulgarilor, căci cuvintele se aseamănă. Macedonenii, cari se confundă cu Tracii şi, deci cu Bulgarii, deşi nu aveau o literatură şi nici caractere proprii pentru scris, ei sunt cari au răspândit cultura grecească în Asia şi în Egipt. În altă parte, spune că Bulgarii au stăpânit Panonia ca urmaşi ai Sciţilor.
Să nu credem că Bulgarii au primit creştinismul aşa cum învăţăm dela Melodiu şi Ciril. Însuşi apostolul Paul a predicat creştinismul la Bulgari, căci Misienii, Frigienii, Troienii, etc., ce erau de cât Bulgari cu un alt nume. Apostolul Paul a predicat în Macedonia şi astăzi Bulgarii din Kossenez au o cruce pe locul unde a predicat apostolul neamurilor. Aci a lăsat pe discipolul său Clemens, care a fost primul episcop al Bulgarilor şi era Bulgar din Misia. De asemenea Colosenii, către care scrie apostolul Paul erau Bulgari, căci aceasta voieşte să se înţeleagă prin Sciţii, despre care se spune să nu fie deosebiţi de Greci, căci toţi sunt fraţi întru Christos.
Cât despre Ciril nu ar fi de cât apostolul Pavel, căci după o legendă, Ciril s’a născut în Capadocia, a învăţat în Damasc şi a auzit de asemenea o voce, care îi spunea să se ducă să convertească pe Bulgari, etc. Constantinus, zis Ciril şi Metodius sunt Troieni, trăiau pe timpul fericitului Augustin, şi după ce au întors pe Bulgari la adevărata credinţă, probabil că deveniseră eretici, s’a dus în Moravia (Kyrillus postquam Bulgariam ad fidem Jesu boni convertisset… Moraviam est ingressus).
Ar fi să reproduc întreaga operă, care este plină de curiozităţi ce înăbuşesc cele câteva lucruri bune ce s’ar putea găsi şi este regretabil că autorul a muncit şi a strâns un material destul de preţios pentru ca să-i dea interpretări aşa de bizare, astfel că mult timp încă tot istoria lui Jirecek va rămâne cea mai bună pentru Bulgari. D. Ganciu Ţenof, care a fost ofiţer bulgar în armata Iui Mackensen şi a făcut expediţiunea în România, îi convenea ca Bulgarii să fie Goţii, dar nu credem ca Germanii să primească asemenea glumă”.
Note: *O biografie a dr. Gancho Tsenov găsiți aici; 1I. Iordănescu – ”Bulgarii își reneagă origina?”, în ”Universul”, nr. 228/22.08.1933, pg. 4.
