Glavacioc (s, C. Ștefan cel Mare, jud. AG)
Mănăstirea Glavacioc este atestată documentar din sec. XV, dar a fost rezidită de mai multe ori de-a lungul existenței sale ca așezământ de cult ortodox.
Legenda întemeierii ne spune că ”un cioban a găsit într-o peșteră o icoană făcătoare de minuni, ce poartă chipul Fecioarei Maria. Atunci, voievodul (în legendă este vorba de Mircea cel Bătrân – n.n.) a decis construirea acestui lăcaș sfânt”. O întâmplare de epocă spune că Icoana a levitat și și-a ales singură reședința: ”a fost luată la un moment dat de niște călugări și dusă la Mănăstirea Curtea de Argeș. A doua zi dimineață, când au intrat călugării în mănăstire, s-au închinat când au văzut icoana așezată la locul de unde fusese luată”.
Apa izvorul care-și trage sursa de sub altarul mănăstirii este considerată tămăduitore, legenda amintind că viitorul domn Vlad al IV-lea Călugărul ”s-a vindecat de o boală de stomac, ulcer sau gastrită”, după ce a băut din ea. În semn de mulțumire și recunoaștere, ajuns pe tronul țării, acesta a devenit unul dintre cei mai importanți ctitori ai lăcașului argeșean. Și în prezent apa minunată vindecă bolile: ”Minuni se întâmplă în fiecare zi la acest izvor. Oameni de peste tot din ţară vin şi iau din această apă şi o păstrează timp îndelungat, fără ca să-şi piardă proprietăţile. Cei bolnavi simt în trupul lor puterea acestei ape vindecătoare, care o face să fie atât de căutată”.
