Hoia-Baciu este o denumire nouă și contrafăcută, continuând să fie vehiculată strict de dragul publicului. Prezentăm în continuare 2 (două) articole de epocă, pentru a scoate în evidență unele probleme ale cercetării zonei.
1.”Aniversări OZN”, semnat Florin Gheorghiță, apare la 5 ani de la evenimentul Emil Barnea (18.VIII.1968), popularizat excesiv și devenit ”clasic” datorită fotografiilor obținute cu acea ocazie.
(click pe imagini pentru a le vizualiza la rezoluție maximă)
Îndeobște se cunoaște că patru persoane au fost martori la eveniment: două devenite publice (Emil Barnea și Zamfira Matea) și două care au dorit să-și păstreze anonimatul. Timiditatea celor rămași necunoscuți este pusă pe seama unei legături adulterine, dar această explicație nu a fost probată vreodată.
Articolul ”Aniversări OZN” ne introduce însă într-o altă realitate:
”În acea duminecă senină de vară, grupuri de localnici [s.n.] care căutau liniștea unor poiene însorite din pădurea Baciu au observat apariția ciudatei nave aeriene…”.
Nu știm dacă ing. Florin Gheorghiță deținea informații inedite atunci când și-a publicat articolul. Cert este că, nici înainte și nici după, nici un alt cercetător al zonei nu a mai făcut referire la existența unor martori multipli (în afară de cei 4 deja cunoscuți, prieteni și formând un singur grup). Au fost martori suplimentari? Florin Gheorghiță, singular, așa afirmă. Dacă minte grosolan (nu ar fi nici prima și nici ultima dată!) sau dacă l-a luat gura pe dinainte scăpând informații inaccesibile celorlalți, nu vom ști. Bătrânul are o memorie extraordinar de selectivă – își amintește doar ceea ce-l poate favoriza cumva, cândva.
2.”La Cluj se află unul din polii energetici ai Pământului”, semat Aurora Inoan și apărut în ”Revista Fenomenelor Paranormale”.
Dacă la Florin Gheorghiță se poate încă vorbi de o solidă aparență de respectabilitate, în cazul ”RFP” nu este cazul. Totuși, articolul dnei. Inoan aduce niște noutăți interesante. S-ar putea face multe comentarii pe marginea lui, dar vom puncta doar un aspect:
”O veche publicație depozitată în arhiva municipiului [Cluj-Napoca – n.n.] vorbește despre manifestarea fenomenelor pe care le-am comentat mai sus și în alte secole [s.n.], când acestea au fost semnalate prin mijloace specifice epocii”.
Dintr-o frază, Aurora Inoan răstoarnă toată cronologia știută a fenomenelor de la Pădurea Hoia-Baciu. Ar fi remarcabil să aibă dreptate, doar că dreptatea asta nu se poate sprijini doar pe afirmații nedovedite.
Să o spunem direct și fără înconjur: avem mari rețineri față de seriozitatea și calitatea cercetărilor făcute în legătură cu această pădure clujeană și manifestările care-i sunt atribuite. Elemente esențiale par a fi fost total ignorate, iar dosarul de presă (din care noi am prezentat mai sus doar două intrări) este unul dintre ele.