Urmărind scrierile unui autor, poți observa evoluția lui în timp, nu doar la nivel stilistic, ci și ideatic. În unele situații ar putea părea inconsecvent sau contradictoriu, dar este firesc să fie așa: nu lucrează cu dogme, ci cu susțineri perfectibile pe măsură ce apar date noi din cercetările altora sau când propriul eșantion de cunoaștere se îmbogățește. Există și fixiști, bine de ocolit; sunt ca apa stătută, o baltă colmatată care începe inevitabil să miroasă urât.
Louis Pauwels și Jacques Bergier, cetățeni francezi, unul etnic evreu, celălalt rus, au lansat în anii ’60 o carte cult, ”Le Matin des magiciens” (tradusă și în lb. română cu titlul ”Dimineața magicienilor”). În ea găsim articulată teoria că nazismul a fost o creație a societăților secrete. Mai mult chiar, că ar fi fost un cult întunecat, demoniac. Plecând de la cei doi și de la cartea lor, nazismul magic s-a distilat în zeci și sute de teorii, sute și mii de cărți, milioane de oameni gata să jure cu mâna pe inimă și cu carnea-n gură că știu ei garantat 100% că a fost așa.
În 1974, la un buletin distanță, Bergier publică ”Visa pour une autre terre”, tradusă în engleză cu titlul ”Secret doors of the Earth”. Ce afirmă:
”Mulți autori, printre care mă număr și eu, au subliniat faptul că Germania neagră a fost cea care a culminat cu nazismul. Existența unei astfel de Germanii negre nu poate fi din păcate susținută (s.n.; ”cannot be argued” – n.n.). Dar, din întâmplare, a apărut opusul ei – Germania albă. Și tot nazismul însumat nu a putut distruge centrul său. Acesta este singurul centru din lume care este capabil să autorizeze în zilele noastre fondarea unei societăți inițiatice. Ultima dintre aceste autorizații a fost acordată Zorilor Aurii (H.O.G.D. – n.n.) la sfârșitul secolului al XIX-lea. Licența desemna centrul prin inițialele S.D. A. Acest centru este, de asemenea, organizația care a dat permisiunea de a construi «cercurile cosmice» ale scriitorului Ștefan George. Mulți ofițeri care au participat la atentatul împotriva lui Hitler din 20 iulie 1944 au luat parte și ei la aceste «cercuri cosmice».
Odată cu moartea lui Alexander von Bernius, marele poet contemporan și alchimist german, am pierdut singura pistă pe care o aveam în încercarea mea de a localiza acest centru. Cu toate acestea, existența sa este de netăgăduit, la fel ca și faptul că a intervenit în 1770 pentru a-l salva pe Goethe”1.
Prin Germania neagră autorul desemnează persoane și societăți aplicând magia meagră, prin Germania albă, opusul. Formularea ”mulți autori, printre care mă număr și eu” e doar o formă de modestie, mai mult sau mai puțin prefăcută. Cert este că însuși inițiatorul teoriei nazismului magic o plasează în zona ficțiunii. ”Nu poate fi din păcate susținută”.
În aceeași carte, J. Bergier abordează și problema curenților telurici. Tranșant:
”Să profităm de această ocazie pentru a clarifica lucrurile: Locurile enigmatice de pe suprafața pământului sunt adesea menționate ca fiind puncte de intersecție a curenților telurici. Să clarificăm o dată pentru totdeauna că nu există curenți telurici. Există curenți electrici vagabonzi în pământ, dar aceștia sunt de intensitate slabă, cu aspect firav și nu au decât cel mult cincizeci de metri lungime. Acești curenți apar cel mai des atunci când obiectele metalice îngropate încep să se descompună.
Nu există linii de curenți telurici care să formeze în pământ o rețea (”gridling” în original) și nici intersecții ale acestor linii (s.n.). Trebuie să căutăm în altă parte o explicație a ușilor secrete”2.
Domnișoara Cristiana Pănculescu se înspiră masiv din Louis Pauwels și Jacques Bergier când plasează în ”Centrul Lumii” din Bucegi, Ombilicul care dă posibilitatea controlării curenților telurici, căutat, zice ea, și de posedatul Adolf Gitler.
Aminteam la început de autori dinamici și autori calcifiați. Își va schimba donșoara Christiana opiniile în baza noilor de informații prezentate (noi pentru ea, că ele sunt vechi de jumătate de secol)? Sigur că nu, nici ea și nici alții. Cât mai sunt proști de prostit în țărișoara asta, ulciorul merge la apă, chiar dacă izvorul nu este tocmai curat.
Note: 1Jacques Bergier – ”Secret doors of the Earth”, Henry Regnery Company, Chicago, 1975, pg. 73; 2Ibidem, pg. 53.