O serie de obiecte supradimensionate, din epoci și spații geografice din cele mai diverse, sunt puse aiuristic în legătură cu existența uriașilor (#dovezi). Este o forțare interesată.
Exemple:
-
-
- Norimitsu Odachi, o sabie japoneză lungă de 377 cm și cântărind14.5 kg, a fost realizată de maestrul fierar Norimitsu Osafune în1446. O alta și mai mare, Haja-no-Ontachi, are 465 cm/75 kg și a fost realizată în 1859:
-
-
-
- Labrys-urile ceremoniale din colecția Muzeului arheologic din Herakleion (Creta):
-
-
-
- Topoarele de bronz (aici) din colecția Muzeului Regiunii Midtjylland (Herning, Danemarca):
-
-
-
- În România, Coiful de la Soarș, afrmat ca supradimensionat, deși măsurile sale sunt perfect normale:
-
În majoritatea cazurilor este vorba de obiecte pur ornamentale, ceremoniale, insignia (simbol de autoritate sau de distincție) sau regalia (obiect asociat cu calitatea regală). Nu este nicidecum vorba de scule ale uriașilor.
Un exemplu autohton avem în ”cămeșile uriașilor”, tezaurizate de Mama Ghița (Gheorghița Măleanu, n. 1919, †) din Bărbătești, Vâlcea. Detaliile pe care le cunoaștem sunt puține, majoritatea provenind dintr-un articol publicat cândva în ”Formula As” (aici). Din păcate, în stilul caracteristic publicației, informațiile sunt îmbălsămate într-o frazare pășunistă, neotradițional-senzaționalistă. Nu poți ști ce e adevărat și ce nu.
Am fost zilele trecute prin Bărbătești. Bătrâna Măleanu a murit acum câțiva ani. Are un fiu peste Ocean, departe. Cât despre starea actuală a valoroasei colecții de artă populară, datele sunt contradictorii. Mai vedem.