Acum vreo două luni am trecut pe la Casa Schiller din București. Aveam de livrat ceva cuiva care tocmai ținea o conferință acolo. În hol, panou mare cu Sahaja Yoga. Cursuri. Ne-am gândit ce tămbălău ar fi fost dacă românii de la ICR Berlin livrau secte pe pâine germanilor. Adică să facă și ei un ciubuc, cum fac nemțălăii de la Schilller.
Luna trecută s-a comis o nouă tămâiere a răposatulu Albu Gral. La Casa Schiller, care iată, nu se dezminte:
Ar fi multe de spus și comentat. Enumerăm câteva gânduri la o primă vizionare:
-
-
- Poate că ar trebui insistat cu alcătuirea unui dicționar albugralez-român. Cetățeanul obișnut, neinițiat în sermoterapie, confundă lesne runele lui Albu Gral cu cele definite în DEX și-l taxează pe ”maistru” (sau măiastru?) de fanfaron;
- Am dezvoltat o teorie că politețea, ca și respectul, poate funcționa exclusiv cu/ între oameni plasați pe aceeași treaptă. Altfel, este distructivă.
-
Doamna Luminița oferă un caz concret. Ajunsă la braț cu Albu Gral la Academia Română, să primească gir și recunoaștere pentru sermoterapie (competențele AR fiind…?), au fost refuzați de regratul Marius Sala, pe motiv de… ”etalon”. Oamenii cu obraz pricep repede că lingvistul Sala i-a trimis, elegant și politicos, la plimbare. Cei ca Luminița perorează despre Bell. Graham Bell;
-
-
- Cu traducerea fantasmagorică a Codex Rohonczi operată de dna. Viorica Enăchiuc și lipsa de poziție a Academiei, Dna. Luminița doar repetă cele susținute de Răzvan Codrescu (aici). Și deloc în interesul ei; ar fi uimită câte asemănări există între Viorica, ”descifratoarea” de la ISISP și ”sermoterapeutul” Gral;
- În aceeași linie, surpinde criza de bun-simț involuntar a Dnei Luminița:
-
”Și mă gândeam, fraților, acele cărți vor fi citite de copiii noștri, vor fi citite de oameni care sunt dornici să afle adevărul. Și, de fapt, adevărul e un pic pe lângă…”.
Exact acest motiv și nu altul ne-a determinat poziția față de elucubrațiile sermiste.