OZN

În anul 2009 Marina rusă a desecretizat unele cazuri OZN, cum au făcut și americanii mai recent. Nu este o coincidență că ele se ”desfășoară” în apele internaționale – prezența lor pe cerul patriei ar fi solicitat niște explicații suplimentare privind apărarea spațiului aerian național. Pe care nimeni nu e dispus să le ofere. Așa, se pot întâmpla multe prin apele tuturor și ale nimănui

Articolul prezentat (nesemnat) gafează încă din titlu. ”Dosare” (unele) nu e același lucru cu ”dosarele” (toate). Dar la câți analfabeți sunt prin presă…

50% din observaţiile cu OZN-uri au legătură cu oceanele. Încă 15% – cu lacurile. Semn că OZN-urile preferă apa” (Vladimir Azhazha).

Avem aici exemplul tipic de concluzie prematură extrasă dintr-o statistică abuzivă. E un comitet al Marinei, iar Marina e legată de apă, că nu te plimbi cu submarinul prin Sahara. Deci procentul nu spune nimic în acest caz; e pur și simplu forțat de selecție. Dacă consultăm un ipotetic Comitet ufologic al Vânătorilor de Munte, s-ar putea să ajungem la concluzia că OZN-urile preferă munții și tot așa.

O remarcă pare să clarifice natura reală a ”fenomenului”:

 ”OZN-urile apar de regulă acolo unde este concentrată flota noastră sau cea a NATO” (Igor Barklai).

Datorită barajului lingvistic, dosarele eliberate de sub pecetea secretului au trecut neobservate în Occident. Nu că ufologii ar fi analizat cine știe ce fondurile arhivistice redactate în limbi mai la îndemână…

 

 

*** – ”Rușii declasifică dosarele despre OZN-uri; submarine nucleare urmărite de obiecte ciudate”,
în ”Informația Harghitei”, nr. 4795_6/31.07_1.08.2009, pg. 6