După observarea OZN-ului din august 1968 și după aprobările venite de la organe, la fix o lună după ”aventură”, Emil Barnea a fost câteva zile vedetă a presei autohtone. Vă prezentăm un interviu realizat de B. Dumbravă pentru ”Drum nou” (Brașov):
B. Dumbravă – ”Interviu indirect cu «Farfuria zburătoare»”,
în ”Drum nou”, nr. 7376/20.09.1968, pg. 3
Cu o ingenuitate demnă de o cauză mai bună, redactorul semnalizează încă de la început întreaga tărășenie. Mobilul, cum s-ar spune:
”De cînd semnalele extraterestre (sau extracereşti ?) au început să se îmbulzească pe cerul lumii (recordul îl deţin cei din pampasul argentinian, care stau… la coadă să descopere cîte o «farfurie zburătoare»), am încercat un sentiment de invidie. Lăsînd glumele la o parte, mi se părea cel puţin nedrept ca în ţara de origine a savantului Coandă, care a dat omenirii ştiinţifice principiul mecanic (real, nu imaginar) al «farfuriei zburătoare», nimeni să nu fi fost în stare să fotografieze barem unul din ciudatele vehicule; mi se părea cel puţin paradoxal ca susţinerile pro şi contra «minunilor fantastic de iuminoase» să fi fost fundamentate la noi pe ceea ce văzuseră şi fotografiaseră… alţii. Dar iată că acum a picat norocul şi peste noi”.
Înțelegem și de ce Barnea a fost rapid exclus din schemă: din diverse motive, omul nu înțelesese să se țină de poveste, varia nepermis de mult. În ufologie cheia e s-o ții langa; schimbările bat la ochi și nu toată lumea se uită în altă parte.
Surprinde și familiaritatea cu Florin Gheorghiță, ”inginerului Ghiţă, de la D.S.A.P.C., care este un pasionat în materie de obiecte zburătoare neidentificate”. Așadar nu erau cunoștințe întâmplătoare, simpli colegi de servici care-și dădeau ”Bună ziua” și ”Noroc bun”?
Cazul Barnea este un clasic al ufologiei românești. Am mai zis-o, repetăm: de la depărtare, și sita pare lisă.