În data de 18 august 1968, Emil Barnea și mica sa trupă de însoțire sunt martorii evoluției unei farfurii zburătoare în Poiana Rotundă din pădurea Hoia, în apropierea municipiului Cluj-Napoca. Fotografiile rulate în buclă de presa comunistă la o lună după eveniment sunt considerate și în prezent dintre cele mai bune ale genului. Un articol-interviu realizat de Liviu Timbus cu Alexandru Sift (”Flacăra”1, 1974) avea să întregească panoplia de minuni a pădurii magice. Printre cei inspirați de noile dezvoltări s-a numărat și brașoveanul Mihai Harry Danciu (†):
”Publicitatea făcută încă din acei ani în jurul fenomenelor inexplicabile ce se petreceau acolo, în apropierea Clujului (perimetrul Baciu-Hoia-Făget), m-au determinat ca, împreună cu un grup de amici, de asemenea entuziasmați de studiul OZN, să începem o serie de cercetări pe cont propriu aici. Rezultatele ne-au condus la concluzia că toate aceste stranii anomalii, deși se petreceau, în mare, pe întreaga suprafață a arealelor investigate, se manifestau cu predilecție în anumite zone «privilegiate»”2.
În 1977, forțând o legătură între înmulțirea semnalărilor OZN în zona Carpaților de Curbură, cutremurul din 4 martie și cutremure în general, Danciu se pune pe treabă:
”Încurajat de aceste semnalări, din zona de curbură a Carpaţilor, am hotărât să cercetez o zonă din apropierea Braşovului. Am ales în mod întâmplător o anumită zonă de lângă comuna Cernatu (aprox. 8-10 Km de Braşov).
În urma cercetării zonei cu ajutorul aparatului de fotografiat (23.03.1977 – n.n.), am reuşit să obţin înregistrate pe pelicula de film o serie de fenomene pe care le-am clasificat în domeniul insolitului.
(…) toate aceste fotografii sunt executate întâmplător, adică nu ştiam înainte că voi putea înregistra un astfel de fenomen. Un rol mare l-a avut o anumită stare psihică de natură intuitivă care m-a determinat să execut fotografii în acea zonă. Aş putea spune aici că în acel moment aveam o stranie senzaţie de a fi observat de «cineva» lucru însoţit de o stare de nesiguranţă în orientare”3.
Fotografiile rezultate, prezentând globuri sau zone luminoase informe au fost publicate în RUFOR4:
Calitatea slabă și foarte slabă poate fi pusă pe seama condițiilor de tipar, atâta timp cât în prezent este imposibilă consultarea negativele și pozitivele (pierdute, revenim mai jos).
Interpretarea dată de Danciu este incoerentă și contradictorie. Deși menționează existența unor posibile ”puncte de interferenţă” între OZN-uri și cutremure, nu lămurește dacă fenomenele surprinse pe peliculă sunt un rezultat propriu-zis al manifestărilor telurice sau al extratereștrilor atrași, veniți să le observe. Amintește ”bioplasma emisă de materia naturală (sic!)”, dar vorbește ”de un fenomen care pare a fi dirijat în mod inteligent”:
”Nu am intenţia de a şoca sau speria pecititor cu aceste afirmaţii ce par a fi de natură puţin cam fantastică, chiar dacă presupun că aceste fotografii prezintă fiinţe inteligente învăluite într-un câmp energetic protector şi care prezintă în mod tangenţial misteriosul element al telepurtării. Am putea spune atunci că fenomenul înregistrat face parte din fenomenul de integrare şi dezintegrare a materiei”5.
Un ”Probabil am observat ceva, habar n-am ce!” ar fi fost mai cinstit.
Până aici avem situația banală în care un nene, căzut sub vraja ufologelii și fire nu tocmai sceptică, a surprins niște ”ceva”-uri, despre care nici nu știe ce sunt și nici cum să le explice. Doar că Mihai Harry Danciu face un pas în plus. Plecând de la acest set de poze, el multiplică fenomenele de la Hoia, translatându-le (și) lângă Brașov:
”Puțini știu însă că pădurea clujeană nu este singura zonă unde s-au manifestat aasemenea fenomene. Un pasionat ufolog, inginerul brașovean Mihai Harry Danciu, a descoperit în martie 197, la puțin timp după marele cutremur, o zonă ce prezintă anomalii similare: pădurea Cernatu, din apropiere de Brașov”2.
Și le dă o explicație halucinantă:
”Nu am ocolit nici teoria Universului multidimensional, care spune că fenomenele înregistrate sunt o manifestare îm punctele de contact dintre univesuri și că pădurea Cernatu reprezenta din această perspectivă, ca și pădurea Hoia-Baciu un astfel de punct de contact. (…) În mod cert, există multe universuri, cu alte coordonate, care interferează cu al nostru. Este normal ca, la punctele de contact, să se producă fenomene care depășesc nivelul nostru actual de înțelegere”2.
De menționat că în interviu, Gabriel Tudor de la prestigioasa revistă ”Dracula” folosește sintagme ca ”Poarta spre Rai” și ”Poarta de Rai”, fără a trezi vreo împotrivire a interlocutorului. De altfel, chiar titlul articolului semnalizează direcția generală: ”Cercetătorul brașovean Mihai Harry Danciu susține că: «Pădurea Cernatun poate fi o poartă de acces spre alte lumi!»”.
Am explicat cu alte ocazii cum mitologia pădurii clujene s-a transformat radical sub influența serialului de televiziune ”Twin Peaks”. Previzibil, găsim la Danciu aceleași elemente de folclor urban.
Însă mobilul brașoveanului e altul.
Instigați de prietenul nostru Vicente-Juan Ballester Olmos, ne-am apucat să facem un recensământ al fotografiilor OZN din România. Nu ne întrebați pe noi de ce lipsește un astfel de instrument și cum de nu s-au gândit greucenii farfuristicii românești la așa ceva. Ca să nu vorbim urât și să nu ne iasă vorbe. Una peste alta a reieșit că până la ”dezvoltarea Hoia” se pot număra sub 20 de evenimente fixate fotografic. Apoi, de ordinul zecilor, sutelor, miilor (majoritatea greșeli fotografice, erori de prelucrare sau suport bulit, sau pur și simplu falsuri).
Danciu a înțeles că astfel de zone sunt profitabile ufologiei. Multiplică ”probele” și locurile de unde se pot aduna ”probe”. #păvolum
”Zona activă Cernatu” se poate rezuma în câteva propoziții:
În data de 23.03.1977, MHD realizează un set de poze irelevante6 în zona pădurii Cernatu. Le publică garnisite cu explicații impresioniste în RUFOR. Le forjează mitologic în Dracula. Nu există nicio dovadă a ”cercetărilor” lui Danciu la Cernatu ulterior momentului 1977. Nu există nicio dovadă că Danciu sau alții, au obținut la Cernatu noi cadre fotografice relevante.
După moartea prematură a lui Mihai Harry Danciu, arhiva sa documentară a fost debarasată (eufemism mascând traseul salubrității municipale). Toate eforturile, ale mele și ale altora (printre care Felix Tzele), de a mai recupera ceva, s-aau dovedit zadarnice. Nu mai era nimic de recuperat.
Puteți ieși la iarbă verde și la o gură de aer curat la Cernatu, dar nu vă pierdeți vremea după cai verzi pe pereți.
Note: 1Liviu Timbus – ”Am văzut cu ochii mei vehicule extraterestre”, în ”Flacăra”, an XXIII, nr. 20(988)/ 11.05.1974, pg. ?; 2”Cercetătorul brașovean Mihai Harry Danciu susține că: «Pădurea Cernatun poate fi o poartă de acces spre alte lumi!»”. Interviu realizat de Gabriel Tudor cu Mihai Harry Danciu, în ”Dracula”, nr. 33(265)/?; 3Mihai H. Danciu – ”Fenomene insolite, Cernatu 23 Martie 1977”, în ”RUFOR”, prima serie, vol. I, nr. 1/1977, pg. 12-13; 4Mihai Danciu – ”Cernatu, 23 martie 1977”, în ”RUFOR”, seria nouă, nr. 3/1994, pg. 3, vezi și nota 3. Articolele sunt cvasi-identice; 5MHD (1977), pg. 14; 6Setul însoțește ambele articole (originalul și copia) din RUFOR. Varianta 1977, prezentată și de noi, este calitativ superioară.