Acum câteva zile m-a instigat un prieten să văd clipul cu Mihai Vinereanu conferențiind la Școala de vară S.O.S. Inițial am refuzat, apoi am cedat unui amestec de curiozitate și hai să-i fac hatârul omului., să nu-mi bată obrazul.
La un moment dat, Conuʼ Vinereanu caină că nimeni nu acceptă o polemică cu dânsul, probabil imaginându-se prea bun și așa mai departe. Dacă tot a bătut câmpii cu aceeași ocazie despre Tăblițele de la Sinaia, poate-i facem noi pohta ce-a pohtit. Dacă pe partea de limbă zice că nu le-a studiat, pe latura istorică mănâncă borș fără nicio probă. Printre mizeriile debitate, cele referitoare la călugării de la Mănăstirea Sinaia. Când am spus unde vor duce insinuările lansate de Tonitza și Rocsin (aici), am fost contraziși cu așa și pe dincolo. Uite că (iar!) am avut dreptate.
Până una alta, s-a nimerit să finalizăm digitalizarea unei cărticele bune ca pâinea caldă. Vă propunem spre lectură Umberto Eco – Pe urmele limbii perfecte (Ed. Pontica, 1996). Scanarea am făcut-o în cadrul C.I.D., iar finisarea este semnată de prietenul nostru Șapte.
Acum dumneavoastră credeți ce doriți, dar ieșiți mai câștigați citindu-l pe Eco decât ascultându-l pe Vinea a luʼ Șoșoacă:
Nu știm ce vârstă are stimabilul Mihai Vinereanu, dar Stelian Tănase zice că după război era a dracuʼ de scumpă penicilina. Asta ar fi una dintre explicații. A doua, diferența dintre penicilina americană (bună și scumpă) și cea rusească (ieftină și cam degeaba). Tot Tănase o spune. Să nu acuzăm oamenii că sunt sărăcii; poate doar au cumpărat ce nu trebuie!