Oracolul Mâna Fatimei este prezentat într-o lucrare de la începutul sec. XX, fiind atribuit lui Cagliostro: ”Mâna Fatmei1 (sau Fatimei) a fost, se pare, descoperit de Cagliostro, în Castelul din Saint Leon2 unde a murit în 1795, într-un manuscris vechi care a reamintit vechea utilizare a acestuia în Orient și-a dat Oracolul său dublu”3.
Din această sursă4 s-a inspirat Richard Webster când a decis să-l popularizeze în cărţile sale5,6, fără a ţine deloc seama de posibilitatea unui fals modern. Noi credem că avem de-a face cu o metodă numerologică de factură modernă, atribuită lui Cagliostro doar pentru a prelua, prin origine și alăturare, din faima acestuia. Având în vedere condițiile de detenție cu totul speciale de care a beneficiat ”contele” la San Leon este cu totul improbabil să fi descoperit manuscrise vechi și să le mai și transmită cuiva pe deasupra.
Chiar şi denumirea oracolului, Mana Fatimei, naşte unele întrebări. În primul rând, este vorba de o formă atipică, amintind mai degrabă de o formă arhaică sau coruptă decât de varianta islamică, clasică, la care face trimitere denumirea. Deşi utilizarea simbolului ca amuletă împotriva deochiului este extrem e veche (unele surse îi urmăresc antecedentele până în Babilon), este greu de înţeles ce are de-a face ea cu o metodă de divinaţie.
Poate trişam un pic, lăsând să se creadă că ne bazăm doar pe fler. De fapt, am identificat sursa de inspiraţie a E1939, lucrarea ”A Manual of cartomancy, fortune-telling and occult divination”, publicată sub pseudonimul Grand Orient. Numai că aici schema este redusă la un banal tabel, iar metoda este descrisă ca ”pitagorean-kabalistică”. Din cele două variaţii oraculare prezente în E1939, apare doar prima, ca şi la RW. Tabelul cu valorile finale reproduce exact valorile reluate în E1939; în schimb definiţiile diferă în detalii, părând a fi vorba de adaptări în Enciclopedie.
Lăsând la o parte unele afirmaţii greu sau imposibil de verificat, de exemplu referirea la ”manuscrise medievale”7 (aşa, pur şi simplu), cert este că R. Webster adaptează după bunul plac chiar şi E1939 la care face trimitere. În fond, publicul New-Age consumă orice, dovadă succesul financiar al publicaţiilor websteriene.
Majoritatea intrările de pe Internet preiau varianta Webster, cu sau fără citarea sursei. Nu insistăm asupra metodei propriu-zise deoarece ni se pare o variaţie modernă şi eronată. În schimb, preferăm să arătăm cum scriitorul neo-zeelandez modifică arbitrar chiar și varianta E1939. Nu de alta, dar metoda comparată poate fi de folos unor cititori pentru a nu mai fi amăgiţi.
Dacă în lucrarea din 1939 este vorba de două oracole, implicând două metode diferite, RW se limitează la o singură metodă.
Ilustraţia din E1939 redă în partea de jos a mâinii valorile 800 pt. ”HI” şi 900 pt. ”HU”. De asemenea, roata din partea inferioară este completă şi corespunde celei de-a doua metode. RW – Arbitrar, valoarea lui 800 revine literei W, valoarea 900 dispare cu totul, la fel ca şi corespondenţele din roată. Literele F, G, H au valoari greşite (6, 6, 7 în loc de 6, 7, 8).
Semnificaţiile atribuite ”numărului individual al persoanei” diferă şi ele. Atunci când nu sare şiruri întregi de valori (120, 150, 215, 313, 350, 360, 365, 490, 666, 1095, 1260, 1390) şi nu întoarce la 180 de grade semnificaţia (11 – ”Numeroase eşecuri, succes dificil” – E1939 devine ”Succes fără dificultăţi” la RW), Webster îmblânzeşte tonul oracolului: ”exil” devine ”călătorii” (800), ”ruină” devine ”dezamăgire” (48) ş.a.
Nu ştim cu ce intenţie a operat Webster aceste modificări: poate nu a vrut să fie învinuit de preluarea integrală a metodei, poate a vrut să-i dea o notă personală.Totuşi, nu ne putem opri imaginaţia să combine la ce ar fi neo-zeelandezul să facă plecând de la surse medievale sau renascentiste autentice, mult mai greu de verificat încrucişat de cititorul comun.
Note: 1Denumire considerată alternativă pentru Fatima de autorul anonim; în fapt este o derivaţie. În general, musulmanii nu pocesc numele sfinte, cu atât mai mult cele legate de familia Profetului; 2Denumirea de Saint Leon în locul celei de San Leo, nu este întru totul greşită, putând constitui un indiciu asupra sursei originale; 3”The Encyclopedia of Occult Sciences”, ”Introduction” by M.C. Poinsot; Robert M. McBride and Co., NY, 1939; 4Webster citează se pare reeditarea din 1968 (Tudor Publishing, NY), deși o plasează în… 1939; 5Richard Webster – ”Amulets & Talismans for beginners: How to choose, make & use magical objects” (Llewellyn Publications, St. Paul, 2004), tradus în română cu titlul ”Amulete și talismane pentru începători” (Teora, București, 2008, pg. 49-52); 6În continuare, pentru uşurarea lecturii folosim sigla ”E1939” pentru ”Encyclopedia of Occult Sciences” şi ”RW” pentru Richard Webster; 7R. Webster, Op. cit, pg. 49.