”– Tată-moşule, da’ pozele cu OZN-uri un’ se duc când se duc?”1
Un articol2 publicat de Ion Hobana în ”Viața studențească”. Este parte din ceea ce s-a numit generic ”Cazul Banat”.
Fotografia a fost realizată de Vasile Opriș, prin obiectivul unui teodolit. Clișeul a ajuns prin Poșta Română în posesia ufologului Ion Hobana, care l-a reprodus ulterior și în cărțile (aici, pg. 165 și aici, pg. 130) semnate împreună cu belgianul Julien Weverbergh. La o calitate net superioară.
Apoi a dispărut. Nu Hobana, clișeul. Este un caz fericit: măcar a apucat să fie publicat! Majoritatea urmează un alt traseu.
Unii ozeniști români de prim rang, în deplină cunoștință de cauză și complet interesați, spun celor dornici să-i asculte și să-i creadă (din păcate, nu puțini!) o poveste de adormit copiii. Securitatea, distribuită în rolul lupului cel rău îi pândea după copacul din poieniță și le lua (sechestra, fura, ș.a.) coșulețul cu ”dovezi” pe care ei, multipli de Scufița Roșie3, voiau să-l ducă bunicuței neajutorate (adică publicului). Vrăjeli!
Realitatea este alta: într-adevăr, multe materiale dispăreau fără urmă, dar nu la Securitate, ci în arhive personale. Arhivele lor personale. Ale ufologilor. Ba chiar, pe unele (cum ar fi clișeele lui E. Barnea!) le-au și vândut în Occident, pe valută. Un prieten are o poveste de spus, când o avea chef s-o facă. A, și știți povestea cu Securitatea care a furat materialele de la Valea Plopului din fișetul de la Grigore Preoteasa? Pălărie-ntr-un picior, Ghici ciuperca cine?4
În încheiere, o ”dovadă” din arhiva antropologului Cantemir Rișcuția (via ASFAN-România). Poartă indicația olografă, criptică: ”OZN Drinovan Banat”. Probabil referință la același caz din 1968. Fotografia a fost digitalizată în cadrul C.I.D. după negativul original. Cele două variante au contrastul diferit, pentru a evidenția reticulul.
Nu-i așa că n-ați mai văzut-o pe nicăieri, dragi români pasionați de ufologie? Voi ăștia care vă uitați în gura marilor somități X, Y sau Z, sorbindu-le cuvintele și umplându-vă creierii cu fel de fel de povești fără noimă?
Note: 1Parafrază după Barbu Ștefănescu Delavrancea – ”Bunicul”; 2Ion Hobana – ”În jurul orei 16.30, la Oravița…”, în ”Viața studențească”, nr. 26/ mi. 26.VI.1968, pg. 10; 3Faptul că la naștere pe Ion Hobana îl chema Aurelian Manta Roșie trebuie tratat ca o coincidență în context; 4Altă parafrază…