Acum două zile, o cunoştinţă m-a invitat la o conferinţă Mihail Eminescu. Cum buna organizare românească nu ţine cont de nimic, deci nici de poeţi naţionali morţi, întrunirea nu s-a mai ţinut. Fiind în zonă (de la MŢR la Antipa sunt câţiva paşi), am profitat de ocazie şi am vizitat Muzeul de Ştiinţe naturale.
De obicei nu agreez deloc genul asta de case ale morţii închinate vieţii, dar …
Cum e muzeul? Tehnologizat, acesta e termenul. Tehnologia modernă (touchscreen-uri şi ecrane LCD), digitală, are aici acelaşi rol ca stratul de fard gros dat pe obrazul fetei bătrâne pentru a-i da un aer incert de prospeţime. Cam ăsta e Antipa. Însă s-ar putea să placă copiilor.
Ce mi-a atras atenţia a fost ”Papagalul vultur”. Nu neapărat exponatul, ci Ideea, conceptul: atât vulturul, cât şi papagalul desemnează în argou personaje şi personalităţi total diferite. Antagonice.
Şi tot atunci mi-am dat seama cât de mulţi papagali vulturi (şi/ sau vulturi papagali) cunosc. Şi nici nu ştiam cum să le zic pe nume…
Psittrichas fulgidus – Vulturului papagal – Pesquet’s Parrot
Am mai văzut ceva interesant pe acolo. Îi ştiţi pe-aia de vând ”cristale naturale” prin târguri, pe la tarabe, pe la conferinţe de-astea psihopupu? Uite aşa le colorează!
Poate unii vor crede că suntem nedrepţi, că… Îi sfătuim să meargă de unde veneam noi: la Muzeul Ţăranului Român şi să vadă ce a reuşit să facă Horia Bernea acolo. Într-adevăr, omul sfinţeşte locul!