Poltergeist în România (II) – Sohatu. Mini-ancheta noastră

(pre)Mize. În ultimele câteva săptămâni, în mass-media centrală au apărut referiri insistente la un fenomen de tip poltergeist ce s-ar produce în satul Sohatu (com. omonimă, jud. Călărași), pus în seama unui ”strigoi”. În zilele de 10-11 august 2018, o echipă mixtă ASFAN-România (I.B. și A.T.D), Forum RUFON (A.S.S.) și ApDD ”Zorile” (V.I.M.) s-a deplasat în zonă pentru a investiga cazul.

Locul de manifestare este o arie din localitatea Sohatu, numit ”Țigănie” (toponim), populat predominant cu populație rromă. În ciuda prejudecăților (care ne-au animat inițial și pe noi!), am găsit acolo oameni cumsecade, comunicativi și cooperanți.

Seară de seară, într-un perimetru de câteva case (cu unele iradieri semnificative), are loc un joc bizar, ”de-a aruncatul cu pietre”. Faptele sunt localizate în timp, începând de la lăsarea întunericului (≈ 23.00) și continuând până la 3.00-3.30 dimineața. Terenul e propice: câteva curți nelocuite, cu vegetație bogată, o casă ruinată, alta în construcție, …

În comuna Sohatu nu se cunoaște ce e a aia poltergeist, iar oamenii nu sunt interesați de parapsihologie sau ocultism. Ei știu una și bună: cineva, sau ceva, le aruncă cu pietre în case. Sau după ei. Sau în mașina Poliției. Și nimeni nu vede și nu prinde făptașul. Sau făptașii. Cum situația durează deja de ceva timp, lipsa de odihnă și surescitarea au generat o stare de agitație vecină unei panici incipiente. Este posibil ca mai devreme sau mai târziu situația să degenereze în conflict social.

La început au fost … copiii. Localnicii nu cred că fenomenele sunt paranormale, ci mai degrabă foarte lumești, întreținute de câțiva ”copii” (sau adolescenți; în orice caz minori) puși pe farse, nesupravegheați de părinții care lucrează în tura de noapte. Unii afirmă că-i cunosc după familie, cu nume și prenume, dar se feresc să vorbească, mai ales că a nu coopera cu Poliția este literă de lege în anumite comunități.

Contra-argumentul este dat de faptul că nimeni nu este prins, deși au trecut zile și săptămâni bune. Trebuie s-o spunem deschis: este un argument fals. Din psihologia judiciară se cunoaște că fapta nesancționată motivează făptuitorul în a face noi fapte, din ce în ce mai temerare. Nu numai că îi dă curaj, dar îi creează sentimentul de a fi deasupra legii și imun la ea. Apoi, conformația terenului și tiparul acțional lasă prea puțin spațiu de manevră unei Poliții cu agenți puțini și echipați necorespunzător pentru acțiuni nocturne de scotocire. O localnică amintea de o ciudată sincronizare: ”dracii ăștia de copii se vorbesc pe mobile și aruncă în mai multe locuri în același timp”. Demnă de reținut ideea…

Strigoi rising. Orice explicație este mai bună decât lipsa oricărei explicații. Acesta este resortul psihologic care a generat povestea cu strigoiul, articulată pe patru paliere:

• • • Un agent acțional consecvent, dar evaziv. La Sohatu, aruncatul cu pietre are deja istorie, fără ca nimeni să știe ”cine?”, ”ce?” și ”de ce?”. Așa a înmugurit ideea că ceva ”din altă lume” acționează. În ceea ce ne privește, am găsit numeroase explicații obiective pentru comportamentul evaziv (configurația terenului și a vegetației, întunericul, tipicul încercărilor de prindere, ș.a.);
    • Ceva care sfidează autoritatea (recte Poliția). O întărire a ideii a fost generată de faptul că acțiunile au continuat, deși Poliția rurală era prezentă. Ba, chiar mai mult, s-au aruncat pietre chiar spre vehiculul autorității (în ciuda relatărilor din presă, nici un vehicul nu a fost distrus). Cu toată disponibilitatea polițiștilor, aceștia acționează condiționați de efective și dotări. În condițiile date, ar trebui să fie ubicui ca să prindă pe cineva. Și ghinion, nu sunt! De adăugat că, în unele colectivități, a sfida Poliția este o datorie de onoare;
    • Case părăsite, morți recente. În casele cu pricina au murit oameni. Ajunse în grija nimănui s-au dărăpănat, iar vegetația a invadat curțile, creând un mediu propice, dacă nu pentru strigoi, măcar pentru jocuri sociale cu pietre. Într-una dintre ele a murit baba Ana, bună creștină după câte reprezentări religioase (creștin-ortodoxe) avea pe pereți. Din ce motive să se fi strigoit Ana, nimeni nu știe a spune;
    • Influența nefastă a mass-media. Și în acest caz (printre multe altele!), din dorința de a face audiență pe baze senzaționaliste, mass-media și-a mințit (dezinformat) publicul. De la iluminatul public care n-ar exista, deși există, până la vorba stâlcită a unor localnici (care deși sunt rromi, vorbesc curat românește!), totul a fost posibil. Nu în ultimul rând, acțiunile Poliției au fost prezentate distorsionat de presă, pentru efect la public (de ex. inexistenta ”secretomanie”).

Strigoiul a apărut ca o consecință a punctelor anterioare și mai ales a dorinței de spectacol. Ca oriunde, oamenii simpli din Sohatu sunt sensibili la publicitatea din presă și de la TV. Nu trebuie să fie învinovățiți; este în firea omului.

Cu toate acestea, localnicii spun franc despre cel care și-a rupt mâna ”luptându-se” cu strigoiul că era beat clește și că s-a accidentat mai degrabă din propia neglijență. Cât despre ”ritualul” cu calul la mormânt în cimitir, spun că e show TV și spectacol. Teza fenomenelor paranormale este minoritară la Sohatu.

Deși prezentați în mass-media ca o populație sub-umană, cu credințe și manifestări arhaice, rromii din Sohatu nu creditează strigoii. Ei cred în oameni puși pe rele și solicită imperativ să fie prinși de autorități. Nici ei, și nici noi, nu vrem să ne închipuim ce se va întâmpla cu făptașii, când vor fi prinși…

Experiența noastră. Deși încă de la plecare ne-am propus să contactăm inițial autoritățile, întâmplarea a făcut să întâlnim în drum un echipaj al Poliției din localitate. Solicitați și cu o disponibilitate deosebită, aceștia ne-au însoțit ”la locul faptei”. La câteva minute după ce-am ajuns în zonă, o piatră a lovit. Cei doi agenți au intervenit prompt, au scotocit perimetrul, la lumina reflectorului pe care l-am pus la dispoziție.  Din motive mai degrabă prozaice, lumina puternică (și neașteptată!) a speriat ”strigoiul”, care nu s-a mai manifestat pe parcursul nopții. Drept pentru care, ore în șir, ne-a rămas să ne întreținem cu localnicii și polițiștii rămași de veghe.

Câteva propuneri. De la oamenii locului am auzit anumite idei: ”de ce nu vin mascații?”, ”camere de filmat noaptea”, ș.a. Realistic vorbind, altceva trebuie făcut:

• • • O anchetă socială privind minorii rămași nesupravegheați pe timpul nopții, cu părinți lucrând în schimbul 3;
    • Coroborarea evenimentelor cu traficul GSM de pe releul local (cu sprijinul SRI).

În funcție de rezultate, s-ar putea lua măsuri suplimentare. Dar cele două, deja menționate, vor fi de ajuns.

Mulțumiri. În primul rând am dori să mulțumim oamenilor de omenie din Sohatu. Ușor-ușor, am ajuns să-i cunoaștem, cu bunele și mai puțin bunele lor. În ceea ce-i privește, înțelegem neliniștea justificată care-i animă. Nu în ultimul rând, dorim să mulțumim celor doi polițiști tineri de la Poliția Sohatu pentru ajutorul acordat. Ne-au legitimat procedural, apoi ne-au acordat tot sprijinul. Au fost seară de seară la fața locului, după cum ne-au confirmat și localnicii. Dorim să subliniem acest fapt: acești băieți își fac datoria. Relatări despre polițiști care ”fug”, ”speriați”, apărându-se cu ”cașcheta” de pietre, sunt basme de presă, destinate acelor naivi care încă mai cred în găina care a născut pui vii.

N.B. Inițial, acest material a fost publicat pe pagina de Facebook a ASFAN-România în data de 14.08.2018.