J. B.Ioan Alexandru Brătescu-Voinești

Deoarece dl. Silviu N. Dragomir s-a gândit să-mi facă surpriza (!!!) de a mă trece pe coperta unei cărți editată de el în regie proprie, vă prezint aici contribuția mea efectivă: un fel de ”Prefață”, care nu e chiar prefață și…

Acesta este textul predat. Ce apare din el, în minus sau chiar în plus (Dumnezeu e mare și mari sunt minunile sale!) nu mai depinde de mine.

Cartea va conține o mulțime de materiale inedite, fotografii de familie și o nuvelă dacistă inedită (păstrată în manuscris). Va fi o lectură interesantă. Când apare, dacă apare…

***

Operând o clasificare abruptă a literaturii dacologice, putem vorbi de Nicolae Densușianu (1846-1911) și alții. Cu diverse profesii și paliere de instruire, cu mai mult sau mai puțin talent literar, cu mai mult sau mai puțin succes la public, toți cei care i-au urmat lui Densușianu îi sunt datori acestuia într-un fel sau altul.

Printre ei îl întâlnim pe Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, convertit la dacism de un prieten din tinerețe, generalul Nicolae Portocală. Cartea sa, «Originea neamului românesc și a limbii noastre» (Ed. Cartea românească, București, februarie 1942) grupează două conferințe ținute de autor în aula Ateneului român (al cărei societar era).

«Originea…» a avut o soartă nedreaptă. Scrisă în plin război și sub imperiul tuturor calamităților aduse de acesta, a trecut aproape neobservată. A urmat la scurt timp momentul august 1944, ocupația bolșevică și șirul de dictaturi comuniste care au durat jumătate de secol.

Silviu N. Dragomir, cel care printr-un concurs fericit de împrejurări a readus în atenția publică contribuția dacologică a lui Brătescu-Voinești, tinde să creadă că destinul acestei lucrări a fost influențat negativ de pozițiile politice ale autorului, în special laudele adresate Mareșalului Ion Victor Antonescu și atitudinii virulent antisemite. În ceea ce ne privește, considerăm toate acestea secundare. În fond, lucrarea lui Brătescu-Voinești este autohtonistă și etnocentrică, în total dezacord ideatic și ideologic cu bolșevismul dizolvant și internaționalist. Ar fi fost improbabil și imposibil să se impună în vreun fel în acei ani negri.

Dacă situația până în 1990 este limpede, lucrurile se complică ulterior. Cu toată revenirea și chiar exacerbarea curentului neodacist, contribuția lui Brătescu-Voinești a rămas în uitare. Când am avut ocazia să citesc prin intermediul dlui. Silviu N. Dragomir princepsul cu autograf al cărții din 1942, am regăsit o mulțime de date, formulări și argumentații întâlnite la autori mult mai noi. Clar și fără înconjur: unii își treceau în contul lor munca celui uitat. Uitat sau lăsat cu interes în uitare. Cu timpul, am învățat că există mici meschinării omenești cu aport mult mai însemnat decât cele mai complicate cabale malefice.

***

Silviu N. Dragomir, inginer, jurnalist, scriitor, dar mai ales colecționar cu ascendent din familie, a obținut de la urmașii lui Alexandru Brătescu-Voinești o parte importantă a documentelor acestuia. Un exemplar din «Originea…» poartă indicațiile unei preconizate noi ediții, cu rectificările și adăugirile olografe ale autorului.

Mai important chiar, manuscrisul unei nuvele (care constituie «coloana vertebrală» a lucrării de față) indică o schimbare de abordare semnificativă. Pur și simplu, Brătescu-Voinești a distilat ideile sale daciste într-o formă mult mai familiară lui și mai ales, mult mai accesibilă de către un public fără o cultură semnificativă în domeniu. Nu i se poate reține o valență esoteristă, dar a acționat ca un veritabil esoterist [vezi René Guénon].

***

Acum ceva timp, am inițiat în cadrul Editurii C.I.D. o colecție intitulată «Restituiri». Prin ea ne-am propus să readucem în atenția publicului lucrări valoroase din trecut, fie uitate, fie inedite. Am republicat scriitori consacrați  – Nicolae Minovici, «Pericolul social al practicarii ocultismului», George Coșbuc, «Superstiţiunile păgubitoare ale poporului nostru» -, alături de conferința astrologului Florian Onița, «Mijloace pentru identificarea caracterelor şi prevederea destinului», de ediția artizanală a primei cărți apărute în România despre monumentele megalitice – Silviu N. Dragomir, «Megaliți & microliți» – și de jurnalul ufologului Călin N. Turcu – «”S-a întâmplat mâine”. Jurnalul unei cărți».

Ulterior, ideea a fost preluată și de alții și ne bucură că am contribuit în acest fel la redescoperirea unor bijuterii peste care se așternuse colbul greu și nedrept al timpului și uitării.

Încheiem această scurtă punere în temă urându-le cititorilor «Lectură plăcută și folositoare!» , și mulțumindu-i dlui. Silviu N. Dragomir pentru prietenia și încrederea acordată.

Vlad-Ionuț Musceleanu

 

Update: Cartea  apărut în 2020 la Editura Printech cu titlul ”Dibuiri în întuneric”. Nu este clar de ce pe copertă autorul este trecut Ioan Al. Btrătescu-Voinești. Cât despre mine, apar pe pagina de titlu, deși de contribuția mea s-a ales praful. Din capitolul care apare sub numele meu, ”Justificarea unor «restituiri»” (pg. 59-61) s-au reținut două fraze. Restul nu-mi aparține. Încurcate sunt căile editărilor în România…

 

(click pe imagine pentru a deschide galeria)