Studiu de caz: Fabuloasele vestigii ale civilizaţiei caudifere (V)

Transcrierea sursei secundare:

Misterul Carpaţilor

O ţară, departe de timpul nostru…

”S-a întâmplat în toamna anului 1989 la Iaşi […] O echipă de muncitori constructori era ocupată în acele zile – cu puţin înainte de prăbuşirea dictatorului Ceauşescu – cu lucrări de renovare, la o veche clădire, în incinta oraşului. Brusc, muncitorii au dat peste o deschizătură ascunsă la temelia casei. S-a constatat că era vorba despre gura unui puţ vertical, care fusese acoperită cu o imensă placă de metal.

Un grup de cercetători, veniţi imediat la faţa locului, a încercat să analizeze compoziţia aliajului din care fusese executată respectiva placă. Au rămas pur şi simplu consternaţi dându-şi seama că este vorba de un aliaj necunoscut. La ora aceasta nu se mai ştie nimic despre desfăşurarea ulterioară a determinărilor de laborator, cu atât mai mult cu cât zvonurile care s-au răspândit foarte repede – despre descoperirea de la Iaşi – au acreditat ideea că acel obiect nu a fost produs de printr-o tehnologie pământeană.

Pentru a provoca o şi mai mare nedumerire experţilor veniţi în ajutor, existau 14 incrustaţii ornamentale, gravate pe un fel de rocă vulcanică, dispuse în jurul plăcii metalice; patru dintre ornamente arătau nişte fiinţe asemănătoare omului, îmbrăcate straniu, asemănătoare unor roboţi. Se poate spune că aveau un fel de «coadă» cu toate că figurile creau impresia unui subiect tehnic.

Ansamblul de simboluri – nedescifrate până acum – se compune din două rânduri inelare: cel interior compus din motive stranii, asemănător gliptelor mayaşe şi cel exterior conţinând posibile reprezentări ale saurienilor din mezozoic (circa 60-200 milioane de ani î.e.n). […]

Coborâre în tărâmul de sub pământ

După ce a fost ridicată, cu o macara, placa supradimensionată a descoperit vederii, un puţ vertical, cu pereţi de granit şi având o adâncime de aproximativ 10 metri.

Geologii care au coborât cu nişte frânghii, au descoperit o cameră al cărei perete era tot din granit, cu o suprafaţă de 17-18 metri pătraţi şi o înălţime de trei metri. Pereţii şi tavanul camerei erau glazuraţi uniform, iar blocurile din care erau făcuţi erau aşa de precis îmbinate, că nu se putea introduce între ele nici măcar o lamă de ras. […]

Într-un perete al camerei descrise mai sus, cercetătorii au descoperit o altă gaură, care reprezenta intrarea într-un lung tunel. Cu o înălţime de 2,40 metri şi o lăţime de 1,60 metri, acest pasaj are un unghi de înclinaţie de exact 30 de grade. Tunelul se termină într-o cameră, de asemenea îmbrăcată cu blocuri de granit şi tavanul glazurat. Această cameră situată la capătul pasajului lung de aproape o jumătate de kilometru, a fost deschisă de cercetători pentru prima dată, diferenţa de nivel până sus la uriaşa placă metalică, fiind de circa 90 de metri.

În această cameră inferioară a complexului (din capătul tunelului de 450 m), s-a descoperit, într-unul din blocurile laterale de granit, o scobitură în formă de pâlnie, prin care se scurgea apa unui izvor.

Surpriza nu s-a lăsat mult aşteptată, pentru că, în urma prelevării de probe de apă, Laboratorul de bacteriologie şi virusologie din Iaşi a constatat nişte proprietăţi deosebite ale lichidului analizat. S-a speculat că ar fi vorba de mult căutata «apă a vieţii».

Laborator de încercare în interiorul pământului?

În urma acestei descoperiri, s-au infestat cu celule canceroase animale de laborator. Subiecţii care au fost supuşi unui tratament cu apa din izvorul subteran, au prezentat simptomele clare ale unei vindecări, după o perioadă de numai trei săptămâni, în timp ce restul a căzut pradă acestei boli. Experienţele pe bacterii şi viruşi au decurs la fel, cei netrataţi cu «apă de izvor» au murit cu toţii! Această apă pare să aibă o acţiune fenomenală asupra sistemului imunologic. Să fie vorba despre mult căutata «apă miraculoasă», care să elibereze omenirea de unele dintre cele mai rele flageluri?

Să nu ne lăsăm pradă euforiei! Dacă lucrurile ar sta aşa, de ce nu s-a procedat ca şi în celelalte cazuri controversate, atunci când cercuri influente ţinând de sfera politico-militară, au aruncat un văl de tăcere asupra studiilor pertinente? Cu atât mai mult cu cât, anumite informaţii, provenind din spatele cortinei de fier, confirmă deruta creată prin descoperirea acestui ansamblu subteran.

Se poate pune problema şi a unor structuri iniţiatice – secrete, practicând magia neagră, dar cel mai probabil este vorba de o practică medicală străveche, urmând obţinerea unor paleative pentru anumite boli incurabile!?

De unde provin aceste proprietăţi ”miraculoase”, ale apei din izvorul subteran – după cum au reieşit din analize? […]

Dacă nu luăm în consideraţie motivaţia că s-a acoperit cu o placă de beton acest ansamblu, pentru nu a pune în pericol viaţa copiilor din cartier, trebuie să recunoaştem că acest loc protejat, putea fi foarte bine să fie «un spaţiu de joacă al zeilor».

Dacă lucrurile stau aşa, se poate explica de ce peste toată povestea s-a aşternut tăcerea şi iarba creşte în voie peste ruine…”.