J. B.Emil Barnea Hoia Baciu Foto III (lupă)

Dacă interviul prezentat în episodul precedent este public, ”bucătăria” lui nu este. Și credem noi, ea reprezintă punctul de greutate al întregii ”afaceri”.

În data de 28.08.01, ing. Florin Gheorghiță îi adresează lui Turcu o scrisoare1 în care pune lucrurile la punct pe un ton apăsat. Detaliile cuprinse în ea sunt inedite și am spune cruciale pentru înțelegerea cazului Emil Barnea (Cluj, 18.08.1968). Deși am ezitat mult timp s-o publicăm, considerăm că intenția lui Gheorghiță era ca adevărul să fie restabilit, iar faptele să fie cunoscute de public, ”așa cum au fost”. Iat-o:

 

(click pe imagini pentru a le vizualiza la rezoluție maximă)

 

Și Călin N. Turcu realizează că a greșit. Mai mult, încearcă să repare lucrurile, adresând o scrisoare redacției ”Independent”:

Deoarece Dl. Florin Gheorghiţă este cel mai îndreptăţit să cunoască cele mai multe şi veridice amănunte despre evenimentul de la Hoia-Baciu din 1968 – domnia sa fiind direct implicat în acea întâmplare – consider că adevărul trebuie reconsiderat.

În acest sens, vă expediez alăturat o xerocopie a scrisorii integrale a D.lui Florin Gheorghiţă, pe care vă rog să o publicaţi în cotidianul ce îl conduceţi2.

 

Un gest rarisim în grădina marilor orgolioși care populează ufologia autohtonă. Mai ales că Turcu relatase și în trecut aceeași poveste. De exemplu într-un alt interviu realizat de Alecu Marciuc și publicat în ”Lumea Misterelor”:

Ceea ce se ştie mai puţin despre toată această întâmplare este faptul că Emil Barnea era, la vremea respectivă, ofiţer activ în armată, era maior de ge­niu, dar, la scurt timp după eveniment, a fost che­mat şi muştruluit la secretarul de partid al judeţului Cluj, pe vremea aceea i s-au confiscat filmele – el a avut noroc că a putut să: păstreze o serie de fotografii pe care le trăsese de pe filmul respectiv – şi, ceea ce se ştie, de asemenea, foarte puţin, este faptul că a fost mutat, nu se ştie cum şi de ce, la laşi, şi că s-a stins din viaţă, nemaifiiod militar, nici măcar în rezervă, deci fusese dat afară din armată(!) – într-un anonimat total… A avut o viaţă foarte tristă şi un sfîrşit foarte trist…3.

 

Și totuși, gazeta nu publică nimic. Mai mult, atunci când Alecu Marciuc tipărește antologia publicistică (”La Hotarele posibilului”4, 2017), reia interviul fără nicio minimă precizare. I-am înțeles poziția, că textele au fost redate așa cum au fost publicate inițial, fără modificări. Dar măcar o notă de subsol acolo…

 

Alecu Marciuc - La hotarele posibilului

Puse sub veritabila autoritate a lui Călin N. Turcu, informațiile au fost ulterior preluate și rostogolite. Le găsim și la case mai mici, și la case mai mari. Nu insistăm, că iar ne  facem probleme cu unii și alții…

Ce este de reținut? Există într-adevăr un paradox al secretomaniei. Deși paradoxul ăsta poartă un alt nume, pe care ne ferim să-l pronunțăm.

Note: 1Această scrisoare (în copie xerox) se află în Fondul Documentar Călin N. Turcu, aflat în custodia ASFAN-România și a fost digitalizată în cadrul C.I.D. Originalul lipsește!; 2Această scrisoare se află în Fondul Documentar Călin N. Turcu, aflat în custodia ASFAN-România și a fost digitalizată în cadrul C.I.D.; 3”Nu suntem pregătiți pentru a lua contact cu alte realități” (interviu realizat de Marciuc cu Turcu), în ”Luma Misterelor”, an II (2000), nr. 13, pg. 5; Alecu Marciuc – ”La Hotarele posibilului”, Ed. Tractus Arte, București, 2017, pg. 68-78.

 

Episod I