Interviul pus în discuție a fost realizat de omul de radio Alecu Marciuc cu prof. Călin N. Turcu din Vălenii de Munte. Vede inițial lumina tiparului în ”Independent” (2001).
Vom lua acest interviu drept ghid în meandrele publicisticii ufologice și ca un veritabil semnal de alarmă pentru publicul neavizat. Ținem să precizăm că exemplul dat pleacă de la premize ideale. Marciuc stăpânea bine tehnica interviului, fiind la rândul lui un pasionat de ozeneuri. Turcu era printre puținii care și-au luat preocupările ufologice în serios.
Doi profesioniști, fără intenție și fără premeditare, au făcut o ”nefăcută” antologică. Nici nu vrem să ne gândim unde se ajunge plecând de la situația comună, des întâlnită, în care un ziarist ignorant și bășcălios dialoghează cu un ufolog închipuit. Adică exact genul de material care face publicul să saliveze de plăcere…
(click pe imagine pentru a o vizualiza la rezoluție maximă)
”Noaptea dezvăluirilor
Și în sfârşit, dar nu în ultimul rând, prof. Călin N. Turcu, cel mai avizat cercetător «de teren» al fenomenului OZN în România, cu care am avut plăcerea să stau de vorbă în seara zilei de 21 iulie a.c., exact în ziua în care ziarul «Independent» marca nr. 100 al apariţiei sale – prilej cu care prof. Turcu i-a dorit mii de apariţii, iar întregul[ui] colectiv, condus de Horia Alexandrescu şi redactorul-şef Lucia Ivănescu, sănătate şi aceeaşi neostoită putere de muncă! Vă mulţumim, dle profesor!
Revenim… Şi iată că, după trecerea a 33 de ani de la producerea evenimentului de la Hoia-Baciu, prof. Călin N. Turcu este gata să vă relateze noutăţi legate de Emil Barnea şi de cazul ca atare (şi nu numai), pe care le puteţi afla, «in extenso», citind al 10-lea volum al Domniei Sale – «Paradoxul secretomaniei», apărut în Editura bucureşteană «Lucman». Pentru astăzi – câteva…
… «Au rămas o sumedenie de amănunte, la prima vedere nesemnificative, care au ieşit la iveală în deceniile care au urmat anului 1968… Se ştie de foarte puţină vreme faptul că, în momentul observaţiei şi al fotografierii, Emil Barnea era ofiţer de geniu. Acest amănunt a stat foarte mult ascuns publicului larg. Din ce motiv – nu se ştie… Nu se ştie exact de ce s-a mutat Emil Barnea de la Cluj la Iaşi, de ce a fost dat afară din Armată, de ce fotografiile i-au fost confiscate la circa o lună de la eveniment, în cabinetul primului secretar de atunci al Judeţenei de partid Cluj. I-au fost verificate atât pelicula originală, cât şi o bună parte din copii. A fost interogat atunci, în acel cabinet, de către persoane îmbrăcate în civil şi în uniformă militară… După care a fost mutat, probabil ”disciplinar”, de la Cluj, la Iaşi… Aceste amănunte şi multe altele le-am aflat de la un corespondent temporar al meu care locuia la Iaşi şi care l-a cunoscut foarte bine pe Emil Barnea în ultima perioadă a vieţii acestuia. Barnea a murit la 1 noiembrie 1994, la vârsta de 71 de ani. Ei bine, corespondentul meu din Iaşi a reuşit să afle de la el o serie de amănunte, înainte de a muri, pe care le-am şi publicat în două cărţi anterioare…».
Stimaţi cititori, în una din scrisorile corespondentului din Iaşi (aceste scrisori le păstrează prof. Turcu) se afirmă că… Dar mai bine aflaţi de la dl. profesor!
…. «Printre amănuntele pe care le-am aflat despre acea perioadă, se pare că este şi acela al incluziunii în întreaga afacere a unui personaj care s-a prezentat a fi din cadrul Ambasadei SUA la Bucureşti!
Evenimentul se petrecea după ce fotografiile şi clişeele originale fuseseră confiscate, aşa cum am spus, în cabinetul primului secretar de partid de la Cluj. Aşadar, Emil Barnea a fost vizitat de un bărbat care s-a prezentat că a venit din partea Ambasadei americane, care ar fi dorit să cumpere, cu o sumă importantă de bani, filmele şi fotografiile respective! Barnea i-a povestit ce s-a întâmplat, cum i-au fost confiscate şi trebuie să menţionez faptul că după ce i-au fost confiscate – nu le-a mai văzut niciodată – deşi li s-a promis că i se vor returna. Şi atunci ”personajul” i-a lăsat un număr de telefon din Bucureşti cu rugămintea ca în cazul în care va putea recupera ceva să fie contactat.
Toată această poveste, cu un personaj care apare din neant şi care dispare tot în neant este foarte, foarte curioasă şi lasă loc multor interpretări, printre care una dintre cele mai ciudate ar putea fi întrebarea: ”Este, oare, amestecată Ambasada SUA la Bucureşti în achiziţionarea unor documente originale, legate de astfel de evenimente?”. Şi, extrapolând ideea, ”Este, oare, interesat Guvernul american de achiziţionarea unor astfel de mărturii din întreaga lume?”.
– Sau, pur şi simplu, a fost o provocare din partea Securităţii, care a dorit să-l ”verifice” pe Emil Barnea? Să-i testeze credibilitatea, asigurându-se că au intrat în posesia tuturor clişeelor originale ale cazului respectiv?
– Sigur că da! Contestarea lui Barnea… Oricum, Barnea şi-a sfârşit viaţa în teamă şi incertitudine, retras şi neştiut de nimeni, s-a căsătorit cu câteva luni înainte de a muri, neavând pe nimeni, lăsându-i soţiei bruma de avere pe care o avea. Printre obiectele sale personale se pare că se află şi o fotografie a lui, în uniformă de ofiţer de geniu. Nu am reuşit să achiziţionez nimic din aceste ”documente”, dar am o carte scrisă de Florin Gheorghiţă cu autograf pentru Emil Barnea!
– Florin Gheorghiţă – precizez pentru cititori – un alt ozenolog român ”de marcă” care s-a ocupat de acest caz, şi care l-a prezentat la diferite manifestări internaţionale, imediat după 1968….
– Da. De fapt Florin Gheorghiţă s-a ocupat de studierea peliculei originale pe care a trimis-o, până să fie confiscată, circa o lună mai târziu. Pelicula a fost trimisă de el la câteva laboratoare din Franţa şi Belgia unde au fost studiate foarte serios, dându-se verdictul că NU ESTE FALSĂ, că NU ESTE O MISTIFICARE. Concluzia a fost că fotografiile realizate în pădurea de la Hoia-Baciu sunt unele din cele mai interesante şi originale din întreaga lume!
– Şi, mi-aş permite să adaug: interesant este şi faptul că OZN-ul apărut deasupra pădurii româneşti seamănă izbitor de mult cu un obiect apărut în august 1965 în Statele Unite!
– La Santa-Ana. Într-adevăr, fotografii făcute de două persoane care nu s-au cunoscut niciodată, aflaţi la mii de kilometri unul faţă de altul – aceste fotografii seamănă izbitor între ele, de parcă ar fi fost făcute de una şi aceeaşi persoană, în aceeaşi zi, în acelaşi loc, reprezentând unul şi acelaşi obiect!
– Domnul prof. Turcu, după trecerea a 33 de ani de la acest arhicunoscut caz, cum l-aţi comenta, în final?
– Este unul din cele mai importante evenimente OZN petrecute pe teritoriul României. Ca şi altele, şi acesta lasă în urma lui o serie de semne de întrebare. Tocmai datorită intenţiei de secretizare a cui, a nu ştiu cui, asupra unor astfel de evenimente. Secretul militar sau cel de serviciu care acoperă marea majoritate, aş putea spune toate evenimentele de acest fel din ţara noastră este, în clipa de faţă, cel puţin penibil!
– Stimate dle. profesor, nu aveţi, totuşi, impresia că sfârşitul sec. XX şi începutul noului mileniu marchează o ridicare a vălului secretomaniei – am în vedere o sumedenie de cărţi apărute, de filme (inclusiv documentare), declaraţii date la diferite niveluri (inclusiv oficiale), atât la noi, cât şi peste hotare, că această cortină a secretomaniei a început, încet-încet, să se ridice? Cumva să ne pregătească pentiu o posibilă întâlnire cu reprezentanţi ai unor civilizaţii, aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare?
– Greu de spus… Bănuiesc că vă referiţi la filmul făcut la Roswell cu acea disecţie a unui extraterestru…
– Inclusiv la cartea lui Philip Corso – ”După Roswell”.
– Vă referiţi, probabil, şi la Area 51, care între timp a dispărut din locul unde se afla.
– Şi care, mult timp, oficial, s-a spus că nu există!
– Într-adevăr, s-ar putea să fie un semn de ridicare a vălului secretului, dar s-ar putea să fie o manipulare, pentru că scopul real, aflat în spatele acestei cortine, este acela de a obţine puterea: având informaţia – obţii puterea! Or, nu văd, în momentul de faţă, nici una din marile Armate sau marile Servicii ale marilor state ale lumii – mă refer la SUA, Rusia, China, Japonia, Germania, Anglia – marile ţări industrializate ale lumii – nu le văd dispuse să ridice acest văl. Eu am tot interesul să-l ţină cât mai ”coborât…”.
Şi, cu toate acestea, în mass-media românească, şi nu numai, aceste fenomene sunt prezentate mult mai mult decât acum 15-20 de ani… Chiar mâine, ”Discovery” va prezenta două filme documentare consacrate fenomenului OZN (răpirile) şi Programul SETI (căutarea civilizaţiilor extraterestre). Nu consideraţi că şi aceasta reprezintă o ”deschidere” către populaţie, către marea masă, să afle, să ştie?
– Nu prea… Într-adevăr, s-au dat drumul la mai multe informaţii către public, dar tot aşa de bine se poate ca această ”largheţe” să fie urmarea unui volum extrem de mare de informaţii acumulate, care nu pot fi ”controlate” de orice stat ar dori s-o facă. Şi atunci, automat, ies la iveală nişte lucruri… Este foarte adevărat că ar putea fi o manipulare şi o dezinformare şi în această problemă!».
Stimaţi cititori, punem aici punct primei părţi a interviului acordat în exclusivitate ziarului dvs. preferat, «Independent», de cunoscutul ozenolog român, prof. Călin N.Turcu.
Cu asentimentul redacţiei, partea a doua, referitoare la cărţile la care lucrează domnul profesor Turcu, o voi publica în numărul viitor.
Până atunci, vă urează toate”1.
(va urma)
Notă: 1”Noaptea dezvăluirilor” (interviu realizat de Marciuc cu Turcu), în ”Independent”, an I, nr. 130/ sâ-du 25-26.08.2001, pg. 11.
Episod II