Răsfoind presa autohtonă, România apare ca o țară a jegului, a gunoiului și puroaielor de tot felul. Poate așa e poruncă de la Stăpânii Lumii, dar explicația mai probabilă se află în idiotismul care animă o bună parte a breslei presarilor.
Această realitate virtuală din massmedia are puțin sau deloc a face cu realitatea propriu-zisă. Am mai spus-o, e vorba de sindromul prostitutei bătrâne, tăbăcită de vicii și care are nevoie de stimuli din ce în ce mai acuți pentru a simți ceva. De-aici și preferința perversă pentru nefiresc și anormal în cantități imposibil de digerat de omul de rând.
Paragrafele introductive corespund unei situații ciudate. Există inițiative luminoase, cu rezultate pe măsură, pe care le poți afla doar prin cotlonele Internetului, pentru că mizeria și doar mizeria trebuie promovată. Sau poate n-au marcat banul cum, cât și unde trebuie?
Un exemplu este proiectul ”Patrimoniu la răscruce” (aici), vizând digitizarea crucilor de piatră, a monumentelor de eroi şi a peisajelor istorice din judeţul Prahova. Bine structurat și implementat, informativ și estetic. Ar trebui extins la nivelul întregii țări. Poate dă Dumnezeu!
Am avut bucuria să regăsesc o cruce din Brebu Megieşesc (aici) care mi-a atras atenția într-o deplasare făcută acum mulți ani, împreună cu Paul Rădulescu, la Brebu. Nici nu-mi amintesc ce căutam atunci, acolo.
Sursa foto aici
Din păcate, în descrierea de pe site – ”soclu semisferic masiv din piatră” – documentaristul nu sesizează că este vorba de un trovant, pietroaie folosite adesea cu rol apotropaic în zona geografică menționată.
Am mai găsit această dublă trovant – cruce și prin alte părți. Este un exemplu strălucit de sinteză a credinței poporului român care a sublimat în creștinismul ortodox vechi credințe păgâne.
Sub pretextul cinstirii strămoșilor, fel de fel de nulități propun un ecletism New Age, căruia-i spun neozamolxianism. Simple fantezii pentru adulți întârziați. Uitând mititeii că Biserica este mult mai apropiată de ce pretind ei, în nebuneala lor zăludă, a fi.