O abatere a atenției. În legătură cu subteranele, ”cunoscătorii” de ocazie aduc invariabil în discuție Armata, M.A.I.-ulfosta Securitate și pe cale de continuitate directă, actualul SRI. Există vreun adevăr aici?
Citind presa interbelică, Al Doilea Război Mondial poate fi considerat un eveniment cu preparație, anunțat din timp și o surpriză doar pentru cei care trăiau în universuri paralele. Sau pentru extratereștri. Unul dintre subiectele la modă, apărarea pasivă a populației împotriva atacurilor aero-chimice.
România s-a adaptat și ca discurs, și ca legislație, tendinței europene în domeniu. Lipsă erau mijloacele efective:
”Între organizarea apărării pasive în ţările pe care le-am trecut în revistă şi între ceeace s’a făcut la noi, nici nu există termen de comparare. La noi putem afirma cu siguranţă că nu s’a făcut nimic pentru apărarea pasivă a populaţiei contra pericolului aero-chimic. (…) apoi Bucureştiul nostru este lipsit şi de acest fel, de adăpost. Nu avem măcar ca Parisul sau ca Roma, cariere, în oraş sau în apropiere sau catacombe, iar pivniţele betonate sunt foarte puţin numeroase. Nu s’a construit la noi, adică în Capitală, nici un adăpost betonat cum s’a făcut în alte capitale pentru fiecare cartier” (Dr. C. Zamfirescu – ”Apărarea populaței contra războiului chimic”, în ”Adevărul”, nr. 15033/05.01.1933, pg. 2).
Plecându-se de aici, s-a atacat problema românește. Comisii și conferințe, clasicul sistem ne facem că facem și anunțăm că s-a făcut. Prea puțin diferit față de prezent. Dintr-un discurs ținut de G.G. Mironescu la Radio și rezumat de ”Dimineața” aflăm și instituțiile implicate:
”Ministerul de interne având sarcina conducerii apărării pasive, – organizarea ei se va face sub egida acestui minister.
El a luat deja diferite măsuri, a alcătuit un regulament general şi a dat instrucţiuni organelor administrative”; și
”Prefecţii în judeţ şi primarii în comune vor fi responsabili de organizarea apărării şi de instruirea populaţiei. Ei vor avea concursul obligator al tuturor organelor oficiale” (*** – ”Apărarea pasivă a țării”, în ”Dimineața”, nr. 9549/30.07.1933, pg. 5).
Următorul pas nu iese cu nimic din scenariul românsmului – improvizația. În lipsă de adăposturi moderne, o mermelim cu tuneluri istrorice. Începem așa cum trebuie, cu ”Se știe”:
”Se ştie că în cursul lunei Iunie vor avea loc la Cluj mari demonstraţii de atacuri aeriene cu gaze, pentru a obişnui populaţia cu mijloacele de apărare cari în viitorul război sunt chemate să apere viata oraşelor.
În legătură cu aceasta primăria a numit în zilele trecute o comisiune care să studieze posibilitatea amenajării unui tunel la Cluj, care să poată adăposti întreagă populaţia civilă a oraşului în caz de război.
Într’adevăr Clujul dispune încă din timpuri istorice de un tunel cu parcursul între biserica din P. Unirii şi Calvaria din Mănăştur. Comisiunea numită de primărie care se compune din reprezentanţii tuturor autorităţilor, va studia posibilitatea amenajării acestui tunel pentru scopuri de apărare antiaeriană” (*** – ”Un tunel la Cluj pentru apărarea împotriva gazelor”, în ”Gazeta Transilvaniei” (Cluj), nr. 40/17.05.1934, pg. 4)
În acest moment trebuie spus ceva ce deja poate mulți intuiesc. Galeriile medievale vizate erau și sunt improprii pentru amenajarea unor adăposturi de apărare civilă. Sunt mulți parametri care dau cu virgulă: volumul util propriu-zis, fragilitatea structurală, cheltuielile de decolmatare și consolidare, dificultatea de a asigura ventilația, filtrarea aerului viciat și condițiile sanitare optime.
Par o soluție, doar par! În schimb, cu largul sprijin al populației, se poate abate eficace atenția.
Herbert von Hermannstadt. Discursul public atrage invariabil ”oameni de bine”, ”cu idei”. Concret:
”Primim din partea dlai Herbert funcţionar la Uzina Electrică o interesantă propunere prin care se atrage atenţiunea autorităţilor asupra adăposturilor de apărare pasivă.
Având în vedere atâtea lucrări pregătitoare din partea apărării pasive pantru construirea adăposturilor, ne permitem a atrage atenţiunea forurilor competente asupra unei chestiuni care ca mici cheltueli şi ua puţină bunăvoinţă ar putea aduce un rezultat mulţumitor populaţiei acestui oraș (Sibiu – n.n.).
Este vorba de catacombele din centrul oraşului.
Dintre locuitorii care au fost aici în timpul instalării apeductelor îşi mai amintesc că la săparea tranșeelor pentru ţevi s’au descoperit o mulţime de coridoare subterane bine conservate care au dus din centrul oraşului adică din Piaţa Regele Ferdinand şi chiar din locul unde stă monumentul lui Nepomuk, dealungul străzii Regina Maria până în Dumbravă, iar altele până la teatrul oraşului şi până la Cibin.
Afară de aceste canale subterane se mai află depozite pentru cereale tot subterane în jurul monumentului Nepomuk şi după biserica evangelică în Piaţa Huet.
Îu unele oraşe din Anglia, Franţa şi Italia sunt o mulţime de astfel de subterane cari au necesitat cheltuieli enorme, iar la noi ar trebui puţină muncă pentru desfundarea acestor subterane şi transformarea lor în adăposturi de primul rang” (*** – ”O propunere interesantă în legătură cu adăposturile de apărare pasivă”, în ”Acțiunea” (Sibiu), nr. 230/19.05.1938, pg. 2)
După nume, dl. Herbert nu pare etnic român. Totuși, fraza anterioară demonstrează că s-a naturalizat complet. Sau poate că nu-i a lui, ci a redactorului de la gazetă. Din aceeași categorie cu inventatorii români care umilesc Google, NASA…
Dacă v-a scăpat, discuțiile despre apărarea pasivă încep în 1933, iar propunerea lui Herbert von Hermannstadt datează din… 1938. Cinci ani de la start, tot improvizațiile păreau soluția optimă.
Aurul din Kolozsvár. Întorcându-ne la Cluj și subteranele sale, bănuim un mobil sărit de la socoteală. Ne bazăm pe imobilismul social autohton; ce vedem azi nu doar că va mai fi, mult de acum încolo, dar a mai și fost, în trecut. Iar tendința autorităților de a urmări scopuri paralele, adesea la nivel individual și-n scopuri personale, făcându-se că-și fac treaba, e legendară. Să se fi (re)căutat comori?
”Încă din anul 1700 la Cluj există o serie de tuneluri subterane cari pornind dela biserica Calvaria din Mănăştur, duc la Bisericile reformată din strada Kogălniceanu, franciscană din piaţa Carolina, piariştilor din strada Universităţii şi catedrala romano-catolică din piaţa Unirii.
Aceste tuneluri, cari azi sunt demult părăsite, numai cu mare greutate mai pot fi identificate de către inginerii comunali.
În ceeace priveşte existenţa lor, faptul este absolut cert întrucât sunt documente, cari indică, pas cu pas, felul cum au fost construite.
Cu două secole în urmă în timpul invaziei turceşti, aceste tuneluri au servit ca loc de refugiu pentru populaţia vechiului Cluj.
Ceva mai mult: bătrânii oraşului susţin cu tărie că în aceste tuneluri s’ar afla îngropate averi colosale.
Faptul acesta a dat multora prilejul de a se aventura în săpături, cari de cari mai costisitoare, fără a obţine, vreun rezultat.
O societate pentru explorarea tunelurilor. În anul 1907, s’a format la Cluj o societate pe acţiuni pentru explorarea acestor tuneluri misterioase.
Preşedintele societăţii, industriaşul Ion Moldovan, care trăeşte şi astăzi şi cu care am avut o convorbire, mi-a afirmat că, după aproape şapte săptămâni de săpături intense, societatea care obţinuse toate formalităţile necesare scopului ce urmărea, a fost nevoită să renunţe la orice activitate deoarece, nu a putut descoperi decât diverse galerii fără a găsi însă cel puţin una din pretinsele comori.
Dealtfel, d. Moldovan e în posesia unui important document din 1735, Noembrie 12 şi prin care se poate identifica o bună parte din tunelurile amintite.
Lucrările de explorare începute acum aproape 30 de ani, au fost efectuate, în mare parte, în apropierea fântânii aşa numită «Sfântul loan» din cartierul Mănăştur-pădure, unde se mai văd şi astăzi tot felul de inscripţii încrustate de muncitorii de atunci, pe arborii din jurul fântânii amintite.
Pe de altă parte, aproape mai în fiecare an, diverşi indivizi întreprinzători încep lucrări de exploatare pe cari însă le termină mai repede decât s’ar putea închipui deoarece nu descopăr decât noi galerii şi nici de cum comorile căutate.
Lucrările primăriei. În ultimul timp problema apărării pasive devenind actuală, primăria s’a gândit la utilizarea acestor tuneluri.
În acest scop d. inginer I. Ciortea, şeful serviciului technic, a fost însărcinat cu efectuarea lucrărilor necesare.
Până acum săpături în această direcţie au fost făcute la bastionul Clujului strada Avram Iancu, închisoarea minorilor, strada Kogalniceanu, piaţa Unirii, biserica Calvaria, etc.
Lucrările pentru descoperirea tunelurilor dela Cluj sunt în curs” (N. Ionescu – ”Tunelurile subterane de la Cluj”, în ”Dimineața” (Cluj), nr. 9998/27.10.1934, pg. 12)
Dumnezeu cu mila! Soluția acțiunii demarate în 1933, o aflăm într-un articol din ”Acțiunea”, din toamna anului 1938: evacuarea în masă a populației:
”20 Ia sută din populaţia Capitelei va fi invitată în mod voluntar să pleca la moşii, 15 la sută se găsesc în orice caz pe front, 20 la sută reprezintă pe funcţionarii care nu vor putea în nici un caz să lipseaacă din Bucureşti şi familiile lor, cei 45 la sută fără nici o întrebuinţare la război vor fi tranaportaţi din Bucureşti, fie benevol, fie siliţi” (*** – ”Organizarea apărării pasive”, în ”Acțiunea” (Sibiu) , nr. 257/09.10.1938, pg. 3)
În același articol se insistă, deja absurd, că pentru Sibiu soluția ar fi… tunelurile medievale. Singura noutate e la nivel central: comanda operațiunii a fost preluată de Ministerul Aerului și Marinei.
Și acum, să rezumăm povestea:
Pe fondul pregătirilor de război, a lipsei mijloacelor și soluțiilor, s-a avansat ideea amenajării unor subterane preexistente, istorice. Seduși de această posibilitate tehnic improbabilă, diverși cetățeni și-au expus public cunoștințele și propunerile. Concret, nu s-a făcut (mai) nimic în afara unor evaluară de birou și recunoașteri în teren. Cu ajutorul presei, acțiunea a acoperit propagandistic impotența autorităților. Unii au visat la niște goldean, dar au rămas cu visele. Memoria colectivă a concentrat aceste realități rarefiate în mituri urbane care circulă și astăzi (vezi agenții care gestionează în secret viermuiala subterană).