Evenimentele din 1989, pe care istoricii le vor extinde și la prima parte a anului 1990 (prin determinism și continuitate), au avut un efect paradoxal asupra Bisericii Ortodoxe Române. Redeșteptarea credinței și redescoperirea interesului pentru religie au contrapondere în luptele interne ale ierarhiei bisericești, contestarea unor prelați și în acțiunile subterane de acaparare și control.
Amintim Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, ”autentic GDS eclesial”, ale cărui acțiuni vizau înlăturarea Patriarhului Teoctist și reconfigurarea Sinodului. Lupta dintre moderniști și tradiționaliști a fost tranșată ulterior de acțiunile lui Gelu Voican Voiculescu, care avea în directă coordonare Armata, Securitatea și… Cultele. Un guenonist îmbibat de esoterism a blocat pe moment ofensiva ecumenist-progresistă din BOR. Acest episod este oglinda vie a fragilității extreme de la vârful Bisericii.
Deschiderea anilor ʼ90 se aseamănă cu ruperea unui baraj. Tot ceea ce regimul comunist reușise să păstreze ascuns sau marginal, capătă vizibilitate și, datorită curiozității publicului, interes și tracțiune. Paranormalul, yoga, hinduismele și teosofia, felurite secte, șuvoiul tuturor nebuniilor lumii s-a revărsat în România. Cu o ierarhie bisericească slabă, cu mulți preoți atinși de morbul populismului, cu instituții care înainte se ocupaseră de ”problemă” și acum nu mai existau, drumul era larg deschis.
Se pot identifica trei paliere, cu specificarea că nu a existat organizare sau premeditare. Așa a aranjat lucrurile slăbiciunea omenească:
-
-
- Presa (înclusiv prin rubrici dedicate, urmate de apariția publicațiilor de profil) care le-a asigurat vizibilitatea. În scop vădit mercantil, dar pe noi ne interesează în special cine și când;
- Aparenta împotrivire prin dialog public. Este greu de crezut că participanții ortodocși chiar nu știau că astfel legitimau și dădeau respectabilitate feluritelor deviații. Intră aici, la grămadă, preoți, monahi și intelectuali din Divizia Meditației Transcedentale, neîmblânziți după toate necazurile suferite;
- Poziția aiuritoare a unor preoți ortodocși, împingând spre sincretism religios. Insistăm pe nebuneasca confirmare a icoanelor făcătoare de minuni prin radiestezie, o veritabilă piatră de hotar, preistoria acestui amestec toxic din care nimeni nu va mai înțelege ulterior nimic. Așa s-a obținut validarea (de exemplu yoga creștină, un nonsens).
-
Una peste alta, lupii veniseră la stâna fără câini, păstorită de baci absent-euforici. E de mirare că au împrăștiat turma? Noi credem că nu!
Curiozitatea și nevoia de exotism nu explică satisfăcător apetența publciului pentru astfel de subiecte. Pasivitatea, ba chiar încurajarea cu iz de complicitate, venită în acele zile din mediul ortodox au creat impresia că nu este nimic rău, ba chiar că se poate și așa, și așa, amestecat, un fel de terț inclus. Iar după ce timpul a trecut și situația jalnică a devenit evidentă, predica (perceput) ortodoxă a căzut în extrema opusă, a demonismului, văzându-se draci peste tot. Yoga sunt draci, OZN-urile sunt draci, etc. Un infantilism de zile mari.