Clasificarea OZN-urilor propusă de J. Allan Hynek în lucrarea ”The UFO experience- A scientific inquiry” (tradusă în românește de Ion Hobana și Petre-Grigore Năstase cu titlul ”Experiența OZN – O cercetare științifică”, Editura Dacia, 1978) a reprezentat multă vreme un standard în cercetarea OZN, în prezent co-existând cu alte clasificări, mai amănunțite, ca cea a lui Vallee.
Clasificarea Hynek se bazează pe împărțirea observațiilor în șase categorii, subîmpărțite în două grupe. Prima grupă cuprinde rapoarte în care OZN-ul este descris ca fiind observat de la o distanță mai mare de 500 picioare (aproximativ 150 metri, 1 foot= 0.3048 m). Cea de-a doua grupă implică observații de aproape.
Observații îndepărtate
-
-
- NL (Nocturnal Light- Lumini Nocturne) – surse punctuale sau extinse de lumină observate noaptea;
- DD (Daylight Disc- Discuri diurne) – observații diurne ale unor obiecte cu aspect metalic sau lăptos, având o formă predominant discoidală;
- RV (Radar/Visual- Radar-Vizuale) – observațiile raportate încrucișat de operatori radar și martori în teren.
-
Observații din apropiere
-
-
- CE-I (Close Encounter I – Întâlniri de aproape de gradul I)- observații în care OZN este văzut de aproape, dar nu există nici o interacțiune cu mediul (în afară de șocul emoțional resimțit de observator);
- CE-II (Close Encounter II – Întâlniri de aproape de gradul II)- se menționează și efecte fizice asupra materiei vii sau anorganice;
- CE-III (Close Encounter III – Întâlniri de aproape de gradul III)- implică prezența unor creaturi în sau lângă OZN.
-
În ultimul timp, diferite surse adăugă și CE-IV (Close Encounter IV- Întâlniri de aproape de gradul IV) – Răpirea (”abduction”) unui martor(i) sau alte contacte directe. Această categorie (CE-IV) nu apare în clasificarea inițială a lui Hynek, fiind menționată aici doar datorită formei adaptate Clasificarii Hynek.
Observațiile radar ar trebui acceptate doar însoțite și de observații vizuale, consideră Hynek, amintind de erori de observare radar, familiare specialiștilor în radiolocație. Această cerință, în fond de bun simț, este desconsiderată de unii cercetători, în special de cei care au lucrat (lucrează) în domeniul radiolocației. Aceștia aleg să ignore unele erori raportate (dintre care unele grave, putând avea consecințe tragice), și se lansează în alegații lipsite de substanță sau de interes documentar.
În ceea ce privește observațiile de aproape, fiecare categorie o cuprinde pe cea precedentă, crescând doar factorul de interacțiune.
Hynek insistă în clasificarea sa asupra vizibilității și apropierii țintei, grupându-și categoriile după aceste două variabile. De asemenea, cercetătorul nu-și numește categoriile autoexcluzive, însemnând că o observație poate fi inclusă și avea elemente din mai multe categorii, simultan.