21 Grams (2003); Crime, Drama, Thriller; 124 min; Link IMDB.
Alejandro González Iñárritu este un regizor mexican care o arde de ceva vreme pe la Hollywood, Los Angeles, USA. În 2003 a turnat “21 Grams”, un film controversat din mai multe puncte de vedere. Deși bazat pe un scenariu prost scris, filmul ar fi fost probabil salvat de distribuție (Sean Penn, Naomi Watts, Danny Huston, Benicio del Toro). Asta dacă nu era decupajul final, care imprimă filmului o desfășurare cronologică greu de urmărit, pentru a nu-i spune direct psihedelică.
Pentru a vă imagina despre ce este vorba închipuiți-vă un sul al Torah (cronologia acțiunii) derulat bezmetic de un orator drogoman (de aici și atributul de psihedelic), ba spre stânga, ba spre dreapta, fără nicio logică în afară de stimulul substanței consumate…
Cu ce rămâne persoana care a vizionat filmul. Cu un banc:
”– Care e cea mai importantă întrebare pe care o pui pentru a putea face sex în siguranță?
– Nu știu.
– Când se întoarce bărbatul tău acasă?” (00:27:58).
Și cu nevoia de a-și explica prezența numelui soției regizorului, Maria Eladia Hagerman de González (căreia îi este dedicat filmul) tatuat pe pieptul unui pușcăriaș obez care apare într-o scenă a filmului (00:56:06).
Mai rămâne sfârșitul filmului, când spectatorul răsuflă ușurat și destul de buimăcit se ridică de pe scaunul de cinema s-o întindă la un suc de fructe. Nu înainte de a gusta cugetarea de final:
”Câte vieți trăim? De câte ori murim? Se zice că pierdem cu toții 21 de grame, exact în momentul morții. Cu toții. Cât încape în 21 de grame? Cât se pierde? Când se pierd aceste 21 de grame? Cât dispare odată cu ele? Cât se câștigă? Cât se câștigă? 21 de grame. Greutatea unui fișic de cinci monede. Greutatea unei păsări colibri. A unui baton de ciocolată. Cât au cântărit aceste 21 de grame?”.
Așadar, ”Se zice cã pierdem cu toții 21 de grame, exact în momentul morții”. Se zice… Ideea provine de la cercetările doctorului american Duncan MacDougall (1866-1920), publicate în anul 1907. Deși premizele cercetarii pot fi corecte, lipsa tehnologică, eșantionul redus și deficiențele metodologice au compromis rezultatele cercetării acestuia, oricât ar vrea alții să fie crezut de bun. Asta n-a împiedicat anumite persoane să perpetueze o întreagă mitologie științifică pe aceasta temă. Inclusiv acest film.
Pentru a nu fi considerați 100% răuvoitori, vom menționa probabil singurul schimb semnificativ de replici al peliculei:
”– Există un număr ascuns în fiecare act al vieții, fiecare aspect al universului, fractali, materie, există un număr urlând să ne comunice ceva. Te plictisesc?
– Nu. Nu, deloc.
– Cred că încerc să-i învăț că numerele sunt porți cãtre înțelegerea unui mister mai profund decât noi” (01:14:51 și următoarele). Da, aici a spus-o bine. În rest…
A, și să nu credeți că tocmai ați citit o cronică de film. Subiectul era altul.