Paranormal

Masoneria, considerată o organizație unitară, monolitică, statică (încremenită în timp) nu este de loc așa. Poate o extrem de sumară istorie a ei ar lămuri pe cei puţini care au răbdarea să asculte şi alte păreri, diferite de cei care vorbesc doar de conspiraţii şi sisteme tentaculare de conducere al lumii1.

Întâi au fost lucrătorii șantierelor, care s-au unit în bresle. Breslele, și-au adaptat un simbolism tipic activității (de ex. explicarea uneltelor și operațiilor, etape ale muncii ș.a) formând primele nuclee ale unor societăți închise. Aceștia erau masonii operativi. ”Se numeşte operativ ceea ce ţine de o acţiune reală (şi nu imaginară sau simbolică), materială, evidentă prin ceva real, material, vizibil2.

Apoi, odată cu dezvoltarea simbolisticii și introducerea unor ritualuri specifice unor societăți secrete, au apărut și masonii simbolici (în sensul construirii ființei umane în particular și a societății în general. Majoritatea nu aveau nimic de-a face cu breasla și structura ocupațională a masonilor propriu-ziși – arhitectura și construcțiile. Se remarcă că nu-i numim speculativi, așa cum se denumesc chiar ei, și vom explica imediat și de ce).

Deja ramura operativă s-a îmbogățit cu aripa simbolică; în primă fază acestea coexistând într-o strânsă interdependență și existând influențe benefice reciproce.

Odată cu trecerea timpului s-au petrecut schimbări semnificative. Importanța laturii operative s-a diminuat treptat până la extincție, latura simbolică ajungând să predomine cu o majoritate absolută. Aidoma unui sistem de vase comunicante, golirea unui vas a determinat prea-plinul celuilalt. Aici apare o situație aparent paradoxală: proliferând ruptura de latura operativă, simbolurile au început treptat să-și piardă înțelesurile. Așa ia naștere noua masonerie exclusiv speculativă: o societate care ea însăși nu-și mai poate interpreta corect simbolurile și înțelesurile ascunse ale vechilor rituri. Mai există un paradox, hilar, dacă n-ar fi de-a dreptul tragic: prin pierderea laturii operative, mulți frați masoni, unii maeștrii, au ajuns să nu știe nici cât știa o calfă autentică din Evul Mediu.

Evident, există și astăzi loji care mai știu a pătrunde miezul lucrurilor. Ele preferă să-și spună tot speculative, deși frații din ele chicotesc la unele întruniri pe marginea celorlalți frați…

Am văzut mai sus că distincția destul de rudimentară (dar utilă în context) dintre Operativ și Speculativ provine din Francmasonerie și s-a extins (destul de forțat) la întreaga Filosofie Ocultă.

Noi preferăm o clasificare diferită, care structurează relațiile dintre Filosofia Ocultă, Știința Ocultă, Practica Ocultă, la care adăugăm latura speculativă și o componentă mistică. În continuare, vom detalia relațiile dintre acestea:

Masoneria Speculativă

Filosofia Ocultă (F.O.) conține un corp doctrinar (T – de la teorie) și o serie de practici, care aplicată teoria în situaţii concrete: (O – operativă).

O se bazează pe T pentru tehnici și metode; totodată preia din Latura Speculativă (S) anumite idei, care, odată validate, se alătură T.

S este bazată pe dezvoltarea ideilor grupate în T, asupra căruia acționează novator. De asemenea, S acționează asupra lui O, în încercarea confirmării ideilor avansate.

Componenta Mistică (M) este relaționată relativ cu O, ea fiind o practică directă implicând stări modificate de conștiință doar puțin sau deloc realaționate cu vreo teorie anume. Ea preia din O anumite tehnici, dar rezultatele scapă adesea voinței operatorului, iar experiențele personale sunt ireproductibile (singulare). Influența ei asupra lui T este adesea neglijabilă.

Note: 1Între noi fie vorba, adesea aceşti oameni habar n-au nici pe ce lume trăiesc, d-apăi să cunoască ţesătura fină şi eluzivă a conducerilor din umbră. Un mare om, duşman de moarte al masonilor, a turnat filme porno în biserici, nu în templul celor pe care-i spurca cu orice ocazie. Fascinant este că după o ortodoxă şi o catolică, nu a mai continuat cu pelicula şi la moscheea din acelaşi oraş. Spre deosebire de creştini, Islamul nu prea glumeşte cu respectul faţă de religie şi s-ar fi putut trezi scurtaţi de gât cu iataganele şi ditamai liderul (neo)tantric şi târfele sale expirate; 2Pierre Riffard – ”Dicţionarul esoterismului”, Ed. Nemira, Bucureşti, 1998.

4 comentarii

  1. “Componenta Mistică (M) este relaționată relativ cu O, ea fiind o practică directă implicând stări modificate de conștiință doar puțin sau deloc realaționate cu vreo teorie anume.”

    In tantrismul tibetan partea privind starile modificate de constiinta este de regula bine legata de cadrul teoretic. Si gasesti la tibetani tot felul de clasificari gradate ale diferitelor stari de constiinta care pot fi atinse prin utilizarea unor anumite tehnici de meditatie – de exemplu, in textele din ansamblul constituit in jurul Cakrasamvara Tantra(comentarii, tantre secundare etc.) se discuta la un moment dat de o astfel de gradatie a starilor de constiinta obtinute cu 16 stadii, de la stari mai superficiale la stari meditative mai profunde.
    Tu unde ai incadra de fapt tehnicile de meditatie respective si starile obtinute ca rezultat, la O sau M?

  2. Salut Klu, şi bine ai venit aici. Sincer, nu mă pricep mai deloc la esoterismul oriental. Din principiu, evit să mă exprim pe ce nu cunosc, să mă dau ce nu sunt şi să induc oamenii în eroare aiurea.
    Cel puţin în sfera Europa şi Orientul apropiat, misticismul e un derivat operativ, dar care scapă oricărei teoretizări. Da, sunt tehnici “clasice” de abordat, dar rezultatele diferă atât de mult de la caz la caz, încât nu poate fi vorba de nici o previzibilitate. În plus, adesea episodul mistic e declanşat în lipsa oricărei intenţionalităţi.
    PS. Dacă doreşti, pot găzdui aici materiale semnate de tine având ca subiect esoterismul oriental (sau alte tematici care se pretează cadrului acestui blog). Invitaţia este deschisă şi va rămâne deschisă oricui vrea să publice materiale serioase, de conţinut.

  3. @Saur
    In anii de cand tot scriu pe net mi-am format un obicei de a scrie in principal texte sub forma de comentarii la ceva ce a fost mai inainte postat de altcineva. Si se cam aplica in cazul meu de cele mai multe ori zicala aia cu “an old dog” si “new tricks”. 🙂
    Dar daca s-ar intampla cumva ca vreun comentariu de-al meu mai lung sa vi se para demn de a fi repostat ca articol de sine statator, n-am absolut nimic impotriva ideii. De multe ori nu imi dau seama ca sunt pe punctul de a scrie un nou “cearceaf”, in loc de o replica scurta, atunci cand ma apuc de treaba. 🙂

Comments are closed.