Masoneria speculativă, mai degrabă simbolică

Masoneria, considerată o organizație unitară, monolitică, statică (încremenită în timp) nu este de loc așa. Poate o extrem de sumară istorie a ei ar lămuri pe cei puţini care au răbdarea să asculte şi alte păreri, diferite de cei care vorbesc doar de conspiraţii şi sisteme tentaculare de conducere al lumii¹.

Întâi au fost lucrătorii șantierelor, care s-au unit în bresle. Breslele, și-au adaptat un simbolism tipic activității (de ex. explicarea uneltelor și operațiilor, etape ale muncii ș.a) formând primele nuclee ale unor societăți închise. Aceștia erau masonii operativi. ”Se numeşte operativ ceea ce ţine de o acţiune reală (şi nu imaginară sau simbolică), materială, evidentă prin ceva real, material, vizibil”².

Apoi, odată cu dezvoltarea simbolisticii și introducerea unor ritualuri specifice unor societăți secrete, au apărut și masonii simbolici (în sensul construirii ființei umane în particular și a societății în general. Majoritatea nu aveau nimic de-a face cu breasla și structura ocupațională a masonilor propriu-ziși – arhitectura și construcțiile. Se remarcă că nu-i numim speculativi, așa cum se denumesc chiar ei, și vom explica imediat și de ce).

Deja ramura operativă s-a îmbogățit cu aripa simbolică; în primă fază acestea coexistând într-o strânsă interdependență și existând influențe benefice reciproce.

Odată cu trecerea timpului s-au petrecut schimbări semnificative. Importanța laturii operative s-a diminuat treptat până la extincție, latura simbolică ajungând să predomine cu o majoritate absolută. Aidoma unui sistem de vase comunicante, golirea unui vas a determinat prea-plinul celuilalt. Aici apare o situație aparent paradoxală: proliferând ruptura de latura operativă, simbolurile au început treptat să-și piardă înțelesurile. Așa ia naștere noua masonerie exclusiv speculativă: o societate care ea însăși nu-și mai poate interpreta corect simbolurile și înțelesurile ascunse ale vechilor rituri. Mai există un paradox, hilar, dacă n-ar fi de-a dreptul tragic: prin pierderea laturii operative, mulți frați masoni, unii maeștrii, au ajuns să nu știe nici cât știa o calfă autentică din Evul Mediu.

Evident, există și astăzi loji care mai știu a pătrunde miezul lucrurilor. Ele preferă să-și spună tot speculative, deși frații din ele chicotesc la unele întruniri pe marginea celorlalți frați…

Am văzut mai sus că distincția destul de rudimentară (dar utilă în context) dintre Operativ și Speculativ provine din Francmasonerie și s-a extins (destul de forțat) la întreaga Filosofie Ocultă.

Noi preferăm o clasificare diferită, care structurează relațiile dintre Filosofia Ocultă, Știința Ocultă, Practica Ocultă, la care adăugăm latura speculativă și o componentă mistică. În continuare, vom detalia relațiile dintre acestea:

Filosofia Ocultă (F.O.) conține un corp doctrinar (T – de la teorie) și o serie de practici, care aplicată teoria în situaţii concrete: (O – operativă).

O se bazează pe T pentru tehnici și metode; totodată preia din Latura Speculativă (S) anumite idei, care, odată validate, se alătură T.

S este bazată pe dezvoltarea ideilor grupate în T, asupra căruia acționează novator. De asemenea, S acționează asupra lui O, în încercarea confirmării ideilor avansate.

Componenta Mistică (M) este relaționată relativ cu O, ea fiind o practică directă implicând stări modificate de conștiință doar puțin sau deloc realaționate cu vreo teorie anume. Ea preia din O anumite tehnici, dar rezultatele scapă adesea voinței operatorului, iar experiențele personale sunt ireproductibile (singulare). Influența ei asupra lui T este adesea neglijabilă.

Note: ¹Între noi fie vorba, adesea aceşti oameni habar n-au nici pe ce lume trăiesc, d-apăi să cunoască ţesătura fină şi eluzivă a conducerilor din umbră. Un mare om, duşman de moarte al masonilor, a turnat filme porno în biserici, nu în templul celor pe care-i spurca cu orice ocazie. Fascinant este că după o ortodoxă şi o catolică, nu a mai continuat cu pelicula şi la moscheea din acelaşi oraş. Spre deosebire de creştini, Islamul nu prea glumeşte cu respectul faţă de religie şi s-ar fi putut trezi scurtaţi de gât cu iataganele şi ditamai liderul (neo)tantric şi târfele sale expirate; ²Pierre Riffard – ”Dicţionarul esoterismului”, Ed. Nemira, Bucureşti, 1998.