De ceva timp, în mass-media românească a prins rădăcini o goangă: contribuția românească la proiectarea și realizarea Turnului Eiffel. Resortul psihologic care stă în spatele acestei absurdități se numește complex de inferioritate și este dublat de ceea ce noi numim parazitarea proximității: te ”lipești” fraudulos de ceva sau cineva, ca să poți dezvolta iluzia propriei importanțe.
(click pe imagini pentru a le vizualiza la rezoluție maximă)
Dacă afirmațiile tabloide nu se bazează pe nimic concret, în schimb demantelarea lor a fost meticulos realizată și solid documentată de prof. Ion Bocioacă din Vălenii de Munte, în admirabila lucrare ”Inginer Gheorghe Pănculescu. Legendă și adevăr”1. O recomandăm spre lectură, adăugând că ing. Pănculescu a fost o personalitate cu adevărat remarcabilă și fără fantasmagoricul aport la realizarea turnului de oțel din Paris.
Oferim în facsimil și transcriere articolul de la care a plecat totul. O colecție de afirmații hazardate, mustind de patriotardism2:
”Turnul Eiffel şi… linia ferată Ploiești – Predeal
Horia Dobran
La prima vedere, titlul de mai sus ar părea fără sens. Ce poate fi comun între turnul de 300 m din capitala Franţei şi linia ferată respectivă?
În studiul «Communication sur les travaux de la tour de 300 m» publicat la Paris în anul 1887, celebrul inginer francez Alexandre Gustave Eiffel destăinuia un lucru aproape de necrezut: turnul de fier de 9.000.000 kg. nu ar fi putut fi înălţat în timpul record de 2 ani, 4 luni şi 9 zile, dacă cu 10 ani în urmă nu s-ar fi construit calea ferată Ploieşti-Predeal. Linia de fier din România a constituit – putem spune – fundamentul tehnic al măreţei construcţii de fier din capitala Franței.
Cele două grandioase lucrări au văzut «lumina zilei» datorită aplicării în construcţiile metalice a unei noi tehnici de lucru create de un român: inginerul Gheorghe Pănculescu din Vălenii de Munte.
Pentru a cunoaşte de ce un inginer de talie mondială, cum a fost Gustave Eiffel, a găsit cu cale să se deplaseze în România, la Ploieşti, spre a vedea cu ochii săi cum a realizat Gheorghe Pănculescu o linie ferată rapid, ieftin şi cu oameni puţini, este necesar să povestim câte ceva din biografiile celor doi mari ingineri.
Gustave Eiffel era de aproape 4 ani conducătorul firmei «Compagnie des etablisements Eiffel» din localitatea franceză Levallois- Perret când, în 1869, îi angajează pe inginerul Gheorghe Pănculescu, absolvent de frunte al politehnicii din Zurich. A fost recomandat de Vasile Alecsandri cu prilejul vizitelor sale diplomatice la Paris.
«Monsieur Panculesco» s-a dovedit a fi în scurt timp cel mai bun specialist al lui Eiffel în probleme privind rezistenţa materialelor, calculele statice şi dimensionările. Conducea acest sector cheie al firmei, care a devenit vestită în lumea întreagă prin folosirea masivă a fierului în construcţiile de interes public. Gustave Eiffel reuşise să realizeze din fier construcţii cu deschideri mari, cu nesfârşite spaţii acoperite şi cu efecte arhitecturale deosebite.
În anul 1878, un asociat al firmei, Gouilloux, deveni constructor de căi ferate. Gouilloux a reuşit să obţină o importantă concesiune: construirea liniei ferate Ploieşti – Predeal, determinînd guvernul român să respingă oferta englezului Crawley. S-a angajat să construiască acest drum de fier la un preţ redus şi într-un timp foarte scurt. Gouilloux a obţinut un mare succes tehnic şi financiar folosind la construcţia căii ferate sistemul de lucru proiectat de ing. Gheorghe Pănculescu, detaşat în România de compania Eiffel, care livra podurile necesare traseului.
Ing. Gheorghe Pănculescu a folosit printre primii metoda de montare în afara căii a şinelor pe traverse cu buloane şi trifoane (în panouri) după care le «ripa» pe cale. În felul acesta lucrările care au început la 1 iulie 1878 au fost terminate la 10 iunie 1879, aproape în 11 luni.
Celor de la Paris nu le venea să creadă. În mai 1879, ing. Eiffel a sosit la Ploieşti şi a vizitat o mare parte a şantierului în ciuda vremii nespus de aspre (lapoviţă şi frig). Îmbolnăvindu-se de gripă, Gustave Eiffel a locuit 10 zile la Vălenii de Munte în casa lui Gheorghe Pănculescu (actualul muzeu Nicolae Iorga). Acolo, Eiffel i-a făcut cunoscut lui Pănculescu proiectul său de a construi la Paris pentru Expoziţia Universală din 1889 faimosul turn care avea să domine întreg Parisul. Şi pentru a înălţa acest colos s-a gândit să adopte tehnica folosită de Pănculescu folosind subansamble metalice confecţionate la sol şi puse în operă prin ansamblare.
Peste 10 ani, inginerul Gustave Eiffel a construit turnul ce-i poartă numele, uimind pe tehnicienii epocii: construcţia a fost realizată cu numai 300 de lucrători, care au montat circa 12.000 de subansamble.
Inginerul Gheorghe Pănculescu a rămas în ţară, fiind numit inspector general al Căilor Ferate Române. A mai construit linia ferată Ploieşti – Slănic şi a contribuit substanţial la modernizarea a 14 trasee feroviare.
După cum ne-a relatat tov. Alexandru Pănculescu din Ploieşti, nepotul ilustrului inginer, bunicul său a adus o mare contribuţie la construirea de către Anghel Saligni a podului de la Cernavodă (a făcut majoritatea calculelor tehnice), a construit podul de la Mirceşti, a proiectat modernizarea portului Tulcea şi lucrările de îndiguire de la Sulina.
Acest inginer român de mare valoare şi de o modestie uneori exagerată s-a stins din viaţă în 1922. În acelaşi an a murit şi ing. Alexandre Gustave Eiffel”.
Note: 1Ion Bocioacă – ”Inginer Gheorghe Pănculescu. Legendă și adevăr”, Ed. Verus, București, 2010; 2Patriotardism = formă viciată a patriotismului autentic, asimilată unui patriotism eșuat, de paradă, retoric și cel mai adesea gol de conținut.