Dacia preistorică și istorică

21 august 1968. În cadrul unei mari adunări populare, Nicolae Ceaușescu condamnă invazia din Cehoslovacia. Aplauze, adeziuni, bla-bla-bla. Printre sloganuri, aplauze și lacrimi de bucurie naivă, zvonuri că România e pe listă și urmează la rând să fie luată-n șenile de sovietici. În fundal, mișcări de trupe române. Rușii se poziționaseră deja.

În această atmosferă are loc un episod curios:

În noaptea de 21/22 august, s-a ordonat ca 22 de avioane de vânătoare MIG-15  să fie dislocate pe aerodromul din Bacău şi, totodată, să vină de la Râmnicu Sărat  20 de tunuri antiaeriene care să facă siguranţa aerodromului. La sosirea coloanei, plutonul de securitate care se afla în paza aerodromului la punctul de control, din proprie iniţiativă, a deschis foc asupra coloanei, crezând că sunt sovietici. Imediat a intervenit comandantul aerodromului căruia i se subordona plutonul de securitate şi astfel s-a evitat  un măcel, deoarece artileriştii au vrut să riposteze crezând că aerodromul a fost ocupat de sovietici. Vinovaţi au fost comandantul unităţii de artilerie care nu a trimis un om de legătură, comandantul aerodromului care știa de venirea artileriei şi nu a trimis o persoană să-i întâmpine şi comandantul plutonului de securitate care a deschis focul de capul lui. Acest incident a demonstrat slaba pregătire a unor unităţi militare în situaţie de criză” (aici).

La 30 și de ani diferență, în decembrie 1989, ”incidentul”* s-a multiplicat nepermis, de data aceasta cu sute de morți și răniți. Semn că glorioasa armată română nu a reușit să-și corecteze gravele deficiențe de comandă și control în acest răstimp.

În decembrie 1989 nu era nicio nevoie de diversioniști ruși. Avem și noi tâmpiți locali. Sau poate tocmai de aceea a apărut povestea cu desantul de la Est. Când te uiți peste gard, nu mai vezi ce ai lângă tine!

 

*Incident, ”Întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni”.