Aerodromul din Retezat. Un caz clasic, cu multe învățăminte. D.C. Brăneanu, ”O hermeneutică a munților Retezat” (2009):
”Dl. Nicu Jianu, deşi a trecut de multe ori pe la vârful Gruniu, n-a observat decât în vara anului 1996 că pe versantul vestic al acestuia se vede o porţiune aproximativ dreptunghiulară de mari dimensiuni unde stânca de granit pare a fi şlefuită asemenea unei mari oglinzi. Se poate imagina că într-o activitate extraterestră reflectarea razelor solare în anumite momente bine precizate ar putea avea o importanţă deosebită.
O asemenea activitate nu este imposibil a fi imaginată având în vedere că straniul munte Borăscu Mare prezintă o câmpie întinsă plană, un platou la 2000 metri înălţime, desfăşurat ca un aerodrom. O asemenea situaţie privilegiată o mai întâlnim oarecum în platoul Bucegilor dar tot aşa, plană absolut, în Anzi.
Faptul că platoul Borăscu Mare este relativ departe de oglinda de la Gruniu, după criteriile noastre terestre, poate să nu fie relevant la scară cosmică.
Distanţa relativ mare ar putea fi însă cu uşurinţă parcursă întrucât Nicu Jianu îşi mai dovedeşte încă o dată perspicacitatea înţelegând că numai naturală nu se poate să fie Şeaua Plaiului Mic (1879 m.) aflată nu departe de Vf. Gruniu şi Vf. Custura (2457 m.), cea mai mare înălţime a crestei de sud a Retezatului. Acest drum este în serpentine perfect trasate cu o lăţime constantă de 3-4 m. şi pavat în întregime cu lespezi de piatră. Se poate aprecia că este un drum artificial pe care un vehicul de teren ar putea merge de la Vf. Custura pe creasta sudică până la Vf. Piatra lui Iorgovan şi chiar mai departe spre munţii Godeanu şi Borăscu.
Cine l-a făcut, când şi în ce scop aceasta este o altă problemă. Cine se oferă să verifice amănunţit ipoteza? De ce nimeni nu l-a mai semnalat până acum?”1.
Fascinant, dar… Corneliu Brăneanu excela la ”asocieri creativă”: crea colaje spectaculoase din elemente disparate, pe care le scotea din context și mai ales le romanța, întorcându-le din condei. Pe principiul ”E o ipoteză! Ce e rău în asta”.
În cazul de față, (ipo)teza aerodromului se pazează pe o zonă de platou (sesizată pe hartă, nu în teren!) și un extras dintr-un articol al lui Jianu:
”În «fluviul» de grohotiș ce curge dinspre vârful Custura spre șaua Plaiului Mic, pe anumite porțiuni ai senzația că urci pe un drum, bine conturat, lat de circa 2 m, cu curbele perfect trasase, pardosit cu lespezi late de granit, ce se duce în serpentine spre vârf. Pe el ar putea urca ușor un auttovehicul de teren. Din ce străfunduri de preistorie vine acest drum? Să fie doar joaca naturii? E numai o întâmplare faptul că Retezatul este plin de legende, cu uriași ca Iovan Iorgovan, care, cu săbii fantastice, ucideau balauri, sau cu fierul plugului retezau vârfuri de munți?”2.
Întâmplarea face să-l cunoaștem pe dl. Nicu Jianu. Ce zice dânsul despre toate acestea? În primul rând ne-a confirmat că Brăneanu cunoștea subiectul exclusiv din articolul citat. Apoi a zis, ceea ce știam și noi, că Brăneanu înflorește. Nu în cele din urmă, Jianu consideră că, cel mai probabil, avem de-a face cu dinamica și rezultatul acțiunii glaciare. Și ne-a mai spus că un articol de promovare turistică trebuie luat și înțeles ca atare.
Rezoluția? Nu se confirmă, trecem mai departe.
(va urma)
Note: 1Dan Corneliu Brăneanu – ”O hermeneutică a munților Retezat”, în ”Magazin”, nr. ?/ 13.08.2009, pg. 5; 2Nicu Jianu – ”Megaliți din Retezat”, în ”România pitorească”, nr. 288/ 1995, pg. 10-11.