”Moșul” de la Cişmăneşti (1937). Dan Corneliu Brăneanu consemnează:
”În jurul aceleiași perioade (sfârșitul anilor 30 – n.n.) presa vremii semnala cazul unui cioban, Alexandru Ciobanu (54 ani) din satul Cismăreni, la 10 km de Ştefăneşti-Muntenia (sat pe care, însă, nu l-am găsit pe indicatorul de localităţi). Acesta a semnalat că pe timp de viscol, într-o noapte de vineri, a întâlnit un bătrân cu o faţă luminoasă cuprinsă ca de o flacăre. Acesta i-a dispus să sape în acel loc o fântână”1.
Nu știm alții cum sunt, dar noi avem prostul obicei să verificăm. Cum zic rușii, доверяй, но проверяйm (”Crede, dar verifică”). Spunem ”prost”, deoarece dezamăgirea apare cu o frecvență infernală.
Așadar, faptele.
Este adevărat că presa vremii a raportat cazul, în termeni și cu un desfășurător similar celui amintit de Brăneanu. Un exemplu:
”Ştefăneşti 26. – Provoacă senzaţie în satele vecine cazul locuitorului Alex. Ciobanu, de la stâna d-lui Henri Manole, care susţine că Vineri noaptea i-a apărut Dumnezeu, sub chipul unui bătrân şi i-a spus:
«Tu eşti alesul meu pentru a aduce cuvântul meu poporului. Îndreptă-l şi adă-l spre credinţa veşnică».
Bătrânul i-a cerut să sape o fântână şi să predice în fiecare Vineri, ceia ce ciobanul s’a executat.
Cazul a fost adus la cunoştinţa autorităţilor şi a forurilor bisericeşti.
Sfinţirea fântinei are loc astăzi.
Sătenii vin în pelerinaj la locul «minunei».
S’a cerut avizul Mitropoliei din Iaşi spre a se aproba să se facă slujbe religioase”2.
În mod cert, Brăneanu nu se bazează pe surse de primă mână. Altfel ar fi indicat punctual cadrul temporal (februarie ’37) și nu ar fi dat penibilele bâlbe topografice (satul e Cişmăneşti, nu Cismăreni, și există bine mersi în comuna comuna Dobârceni, județul Botoșani).
Doar că finalul poveștii e cu totul altul. ”Sfântul” Alexandru Ciobanu a sfârșit-o rău:
”Tg .-Ştefăneşti, 2 Martie
Unele ziare au înregistrat cu mare tămbălău, apariţia unui nou „sfânt”, de astădată în satul Cişmăneşti, nu departe de oraşul nostru.
Autorităţile locale au făcut cercetări şi descinderi la stâna moşierului Henri Manole, unde ciobanul Alexandru, de 52 ani, s’a cam încurcat în răspunsuri.
Dureros e că populaţia a luat de bună această înscenare, care e prea străvezie, ca să nu se vadă că e pusă la cale de persoane interesate să culeagă ofrande băneşti şi în natură, ale pelerinilor.
Acum, ciobanul «sfânt» e arestat la legiunea de jandarmi din Botoşani, unde se fac cercetări. Administratorul moşiei Cişmăneşti, Ion Chilie, a fost și el arestat şi dus la Botoșani pentru cercetări, întrucât insistenţele lui de a dovedi spusele ciobanului sunt prea deochiate.
De vom merge pe calea aceasta, vom avea la fiecare stână câte un «sfânt».
Autorităţile pun o singură întrebare: «unde s’au ”evaporat” banii strânşi din daniile miilor de pelerini veniţi la locul ”minunii”?».
Ciobanul Alexandru mai are şi antecedente ce nu-l cam ajută.
A fost tocmit cioban şi prin alte comune. În Braniştea, fiind angajat în serviciul d-lui Ion Ţentiu, actual primar, a ieşit cu o oaie lipsă. Tot în Braniștea, în 1936, a fost angajat de ajutorul de primar F. Vasilache, dela care a dispărut, luând ca arvună o sumă de bani. Dacă poporul poate fi înşelat de astfel de oameni, autoritățile sunt datoare să-i demaşte.
Bănuiala care circulă cu insistenţă este că ciobanul Alexandru a «montat» această «afacere» în tovărăşia altora mai deştepţi decât el.
Cercetările urmează la Botoşani”3.
Merită să subliniem operativitatea cu care au acționat autoritățile. Și să regretăm că în vremurile noastre situația e diferită, semianalfabeții smintitori fiind lăsați să opereze la liber. Sau, cum se exprimau cei de la ”Universul”, să monteze afaceri.
Note: 1Dan Corneliu Brăneanu – ”Explorări în enigmatic” vol. II, Ed. C.I.D., București, 2016, pg. 113; 2*** – ”Cazul de sugestie al unui cioban din Ștefănești”, în ”Opinia” (Iași), nr. 8970/27.02.1937, pg. 4; 3*** – ”Arestarea unui «sfânt»”, în ”Universul”, nr. 64/06.03.1937, pg. 9.
