Tăblițele ”de la Sinaia”

În susținerea existenței reale a Tăblițelor ”de la Sinaia”, Dumitru Manolache îl citează pe Cristofi Cerchez, arhitect remarcabil și dacist din categoria ”mai bine uită”. Nu a fost ideea lui Manolache, care nici numele nu i-l grafiază corect. Jurnalistul nu-și mai aduce aminte cine i-a sugerat pasajul și implicit i-a întins o capcană:

Pe la jumătatea secolului trecut, celebrul arhitect Cristophi (sic!) P. Cerchez pomenea în «Daci preistorică și istorică», publicată în 1958 de către fiica sa, Cristina Cerchez, următoarele despre scrierea dacilor: «Marile evenimente petrecute în Dacia au fost transmise prin viu grai și au fost scrise cu caractere dacice, preetrusce. Dovada ne-o dau cărămizile de la Slon, tezaurul de la Pietroasa, ornamentele de pe gulerele țăranilor ardeleni, în ”ritm cufic”, adică în cuvinte formate numai din consoane, fără vocale. Astfel scriau dacii cartea lor sfântă, cu litere săpate pe tăblițe subțiri, dreptunghiulare, așezate pe altarele templelor lor»1.

Ultima frază apare trunchiat, așa că o redăm în forma ei completă:

Astfel scriau Dacii cartea lor sfânta, cu litere săpate pe tăblițe subțiri dreptunghiulare, așezate pe altarele templelor lor, care s-au transmis apoi cu aceeași cinste pe altarele tuturor templelor lumii (cartea preceptelor de aur, cum o numește India) (s.n.)”2.

Aceste idei astea nu sunt trimiteri la o istorie aievea, autohtonă, ci o proiecție ocultă, pe care nu se poate pune nicio bază reală. Avem aici ecourile unui Cristofi Cherchez mult mai puțin cunoscut, teosof și spiritist:

…la data de 7 februarie 1944, am fost invitat de către arhitectul Cristofi Cerchez, la o ședință de spiritism3.

Și nici măcar ale lui Cerchez nu sunt, ci doar o adaptare din ”Glasul liniștii”, cartea Helenei P. Blavatsky, întemeietoarea Societății Teozofice din India:

Originalele Preceptelor (Cartea Preceptelor de aur – n.n.) sunt gravate pe lame rectangulare, subțiri și lunguiețe, copiate adesea pe discuri. Aceste discuri sau plăci se păstrează în general pe altarele din temple atașate centrelor în care se stabilesc așa-zisele școli «contemplative» Mahayana (Yogachara)4.

Ficțiunile hinduise, autohtonizate și istoricizate forțat, rămân ceea ce sunt: ficțiuni!

 

Note: 1Dumitru Manolache – ”Cercetători, mafioți și servicii secrete, pe urmele Tăblițelor dacice de la Sinaia (II)”, în ”Gardianul”, 1.06.2005; 2Cristofi Cerchez – ”Dacia preistorică și istorică”, cap. ”Limba poporului dac”; 3Florian Onitza – ”Mărturisire. Mesaje de la cei de dincolo… Am fost ocrotit de Zei, Ca să fac ce doresc ei”, Los Angeles, CA, 1988-1990, pg. 8; 4H.P.B. – ”The Voice of the Silence” (1889), Theosophical University Press, Pasadena, CA, 1889-2015, pg. VII.