Megaliți & microlițiBuha K001

V-ați întrebat vreodată la ce folosește sintagma ”monumente ale naturii”. Dacă da, probabil că răspunsul a fost: pentru a le semnaliza importanța și a oferi un cadru adecvat (și legal) de protecție. În teorie, acesta ar fi răspunsul corect. Doar că practica ne omoară…

Ilie Huică, geologul care a contribuit decisiv la contextualizarea antropică a martorului de eroziune ”Buha”, atrăgea atenția încă din anul 1997:

Buha este înaltă de 4,50 m. şi este «despicată» la mijloc de o fantă, datorită alterării meteorice, care prin lărgire poate provoca prăbuşirea acestei sculpturi naturale într-un interval de timp relativ scurt [s.n.]”1.

În substratul frazei de mai sus, subzistă două scenarii: ori se intervine pentru consolidarea pietrei, ori ea se va prăbuși, într-un interval de timp previzibil (chiar scurt).

Nu știm în ce măsură acest semnal a fost înțeles sau instrumentat de autoritățile competente. Însă includerea arealului în Legea2 nr. 5 din 6 martie 2000 i-a pecetluit soarta.

Oricât de bine ar fi intenționat, un demers birocratic crează, prin însăși natura sa, birocrație suplimentară. Dorind să se îngrădească intervențiile neautorizate, s-au îngreunat excesiv și cele de salvare (adesea condiționate de factorul timp). În cazul de față, din incurie, autoritățile locale nu au fost dispuse să alcătuiască metri cubi de documentație necesari pentru ca sinecuriștii cu hemoroizi de la Capitală să facă ceva.

Așa că Buha s-a sfărâmat. Desigur, ea mai există în maldărele de hârtii și acte ale unui minister, ale unor autorități centrale și în listele lungi ca o zi de post, cu ”monumente”. Din păcate, în teren nu mai există. ”A căzut acum mai mulți ani, într-o primăvară” (localnic din Săcelu).

 

(click pe imagini pentru a le vizualiza la rezoluție maximă)

Buha de la Săcelu (Foto: Ion Lăceanu, mijlocul anilor '80)

Buha de la Săcelu (Foto: V.I.M., aprilie 2019)

În data de 20.04 a.c., împreună cu doi prieteni am periat versantul Dealului Ciocea și am găsit ce-a mai rămas din ”Buhă”, inclusiv structurile antropice semnalate de arheologi. O să le prezentăm, în curând, și cititorilor noștri.

Cu această ocazie am remarcat ceva: de la ”Buha” există linie vizuală curată cu intrarea în Primărie. Distanța: 550 m. Noi nu incităm pe nimeni la nimic, dar…

(va urma)

 

Note: 1Ilie Huică și Lidia Aniței – ”Băile Săcelu”, Ed. Tehnică, București, 1997, pg. 20; 2Legea nr. 5 din 6 martie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, Secţiunea a III-a – zone protejate, (I. Zone naturale protejate de interes național și monumente ale naturii, intrarea 2.428).

 

Episoade I, II, III,