Analiza noastră asupra cazului OZN numit generic Arad 1968 (aici) ar putea fi înțeleasă, fals și răuvoitor, ca o formă de a lua în bâz persoana aviatorului Beniamin (Beny) Gabrian. Sau mai precis, memoria lui, deși la data redactării nu știam că e trecut dincolo. A decedat la începutul anului 2004 la București, fiind îngropat pe 9 martie, la Arad. Este rezumatul unui frumos ferpar publicat în revista de profil ”Orizont aviatic”1.
C. Stoica ne-a trimis mai multe extrase dintr-o revistă de profil. Într-unul găsim o dovadă circumstanțială la cele afirmate de noi:
”… împrejurările ajungerii lui Beniamin Gabrian la TAROM merita a fi cunoscute, fapt pentru care vi le relatez:
În anul 1960, Căpitanul aviator Beniamin Gabrian făcea parte din deja menționatul Regiment 108 Aviație Transport de la Otopeni. Bun pilot, îl preocupau mai puțin celelalte laturi ale vieții militare și, îndeosebi, activitatea politică. Așa se face că încă nu era membru de partid și nici nu manifesta vreun interes în acest sens. La insistențele repetate ale locțiitorului politic de a se înscrie în partid, Gabrian, cunoscut ca un mare mucalit, îl tot ironiza spunându-i că poate zbura și așa. La aluzia politrucului cum că nu se știe cât va mai putea zbura, Gabrian, enervat, i-a replicat că o bucată de pâine se poate mânca și la Amsterdam, în sensul că se poate mânca oriunde, fără a se gândi că ar putea fi interpretat ca având intenția de evaziune. Dar politrucul a interpretat-o cum i-a convenit și în luna mai 1960, Beniamin Gabrian a fost trecut în rezervă. Timp de aproximativ un an a fost «șomer», în afară de pilotaj neștiind altceva, după care a reușit a fi angajat la TAROM unde, făcând dovada talentului său de zburător, a promovat comandant de aeronavă pe liniile aeriene internaționale, cutreerând toate țările și continentele, fără a rămâne la Amsterdam sau în altă parte Și dacă în cazul lui Gabrian deznodământul a fost fericit, în alte asemenea situații, cine știe câți alți aviatori au plătit tribut unora ca «politrucul» menționat”.
Dat afară din considerente ”politice” din Aviația militară, după o perioadă de șomaj, Gabrian, ajunge la Aviația civilă, la TAROM. Dacă ”zbura” și de-acolo, situația lui ar fi fost neagră, ”în afară de pilotaj neștiind (să facă) altceva”. În aceste condiții, a refuza sarcina de a ”lansa” un OZN în presă nu era o opțiune. ”Cunoscut ca un mare mucalit”, probabil că a luat totul ca un spirit de glumă…
În ceea ce privește încadrarea căpitanului aviator Beniamin Gabrian în Flotila Prezidențială, afirmată de cineva care ”l-a cunoscut prin familie”, avem mari îndoieli. Oricât de bun profesionist ar fi fost, tinicheaua ”dosarului” cântărea substanțial. S-a adăugat o dramă personală, care l-a zdruncinat profund – moartea fiicei sale Avia la cutremurul din ʼ77. Anunțurile de la rubrica ”Comemorări”, întinse pe ani și ani de zile, arată un om neconsolat de pierderea copilului iubit. Vrând-nevrând, contau și astfel de aspecte.
Note: 1*** – ”Oameni buni, din aviație…”, în ”Orizont aviatic”, nr. 17/03.2004, pg. 20; 2C.dor (r) aviator Constantin Iordache – ”Scrisoare despre pilotul de linie, comandant Beniamin Gabrian”, în ”Orizont aviatic”, nr. 1/11.2002, pg. 14.