În 1992, Dumitru Manolache și Ciprian Chirvasiu publică în ”Tineretul liber” o anchetă jurnalistică asupra Societății Române de Radiestezie, sau cum se exprimă plastic autorii, ”o provocare la limpezire”:
”În ceea ce îi priveşte pe cei vizaţi de ancheta noastră (S.R.R., «Comandorul» Claudian Dumitriu, Borș – n.n.) am dorit să o înţeleagă ca pe o mănuşă aruncată în numele adevărului, ca pe o provocare la limpezire. Doar o discuţie cu cărţile pe masă ar putea aduce un strop de lumină în spaţiul, şi aşa destul de ceţos, al acestor discipline aflate la limita cunoaşterii şi înţelegii umane. Am dori să ştim, în primul rând, unde sfârşeşte sectarismul cel mai cinic şi unde începe fenomenul real. Dacă începe, într-adevăr, undeva!”1
Practica SRR este exemplar caracterizată de un fost aderent:
”Dar, aşa cum se exprima dl. Woicicowski Adrian, medic psihiatru, trecut şi domnia sa prin focul consacării, numai de radiestezie nu e vorba! Amestecul exotic de termeni şi practici creează o aură de mister şi, ca orice mister, atrage, incită. Mulţi se lasă seduşi de vorbe, mulţi se lasă înşelaţi de rezultate, iar cei care se dezmeticesc, abandonează”1.
”Comandorul” Dumitriu avea același discurs delirant-misticoid ca și Mudava: ”A afirmat, în repetate rânduri, că el este noul Mesia”1. Om serios, ce mai!
Cei doi sunt șogori și de ”energeticism” bucegist:
”La Buşteni, pe vârful Omu, se organizează periodic «tabere de radiestezie» unde se acordă diplomele de absolvire, în cadrul unui ritual ezoteric în care «Comandorul» îi activează pe cursanţi”1.
Scrie Manolache:
”Dacă în ceea ce privește activarea unor absolvenți, după un anumit ceremonial, în vârf de munte, în apropierea Sfinxului din Carpați, ține de practica respectivului SRL, nu putem admite ca omul de știință Dumitriu să se considere «unic în țara asta și în lume», iar dacă e adevărat ce ni s-a povestit, un nou Hristos pe pământ! De fapt, metoda nu e nouă. Atunci când n-ai nimic de spus, fabulezi. În cazul de faţă, amesteci informaţii din domenii diverse, le îmbraci într-un limbaj absolut indescifrabil, îl scoţi pe Dumnezeu în faţă şi «sminteşti lumea», cum s- a exprimat cineva. Dacă pică şi ceva bani din treaba asta, totul e perfect. Şi după cum vom vedea mai departe, pică bani mulţi”2.
Corect! Metoda de prostit proști nu e deloc nouă. Și de ce-ar fi, de ce-ar reinventa cineva roata? Este de ajuns să aplici modele rodate, validate în practică.
Cei doi reporteri insistă pe pericolul social al acestor grupări, dar evită să pună punctul pe i:
”Discreţia cu privire la cele învăţate (de fapt secretul apărat de teribile jurăminte – n.n.) ne duce cu gândul la societăţile secrete ce au populat evul mediu al omenirii, iar implicarea numelui divinităţii într-o asemenea afacere este cel puţin jignitoare pentru milioanele de creştini ce cred sincer în Dumnezeu. De când până când instructorul unui curs confuz de radiestezie se trage de mânecă cu Dumnezeu şi-şi permite să «opereze» în numele lui?”2
Ca și Mișcarea Spirituală de Integrare în Absolut (MISA), S.R.R. a fost un cult în termenii sociologiei și o sectă în limbaj comun. Este cel puțin bizar că anterior numitele nu și-au găsit loc în Rapoartele de activitate ale SRI, care aveau o secțiune dedicată fenomenului sectar.
Activitatea bucegistă a radiesteziștilor ”Comandorului” este de o mare diversitate. De la paranghelii de absolvire pe Vf. Bucura Dumbravă (ținute pe 15 august, deloc întâmplător și Ziua Marinei!), la măsurători ”sârmiste” la Peștera Ialomiței (numită obsesiv Ialomicioara) și activități de racordare (meditație/ încărcare) la Sfinx. Vom reveni!
Note: 1Dumitru Manolache, Ciprian Chirvasiu -”Hristoși mincinoși” II, în ”Tineretul liber”, nr. 826/29.12.1992, pg. 5; 2Dumitru Manolache, Ciprian Chirvasiu – ”Hristoși mincinoși” I, în ”Tineretul liber”, nr. 825/28.12.1992, pg. 5.
