În secolul XVIII a existat o societate secretă, Iluminații din Bavaria, bazată pe principii iluministe (umaniste și raționale) și pornită din Bavaria (de aici și numele). După o scurtă expansiune, s-a ales praful de ei, din cauza unui melanj de disensiuni interne, intrigi politice și conflicte de teritorialitate cu alte societăți secrete (Rosicrucienii). Au încasat-o de la miliția landului, care le-a fabricat și niște documente care au constituit miezul legendei conspiro de mai târziu.
De reținut: Până în timpuri recente, majoritatea teoriilor conspirației au origine exclusiv instituțională (statală). Pentru că nimeni altcineva nu avea capacitățile necesare de planificare și implementare, dar mai ales de diseminare. Și acum, cu excepțiile de rigoare, e cam la fel.
Ulterior, cum se întâmplă adesea, au apărut fel de fel de ciudați care și-au atribuit în fals filiații prescurtate de la Iluminații din Bavaria ca suport de prestigiu. Chiar și subsemnatul a fost acuzat de diverși că s-ar pretinde Illuminati (ai de plm!), pe motiv că pe coperțile unor cărți, publicate la edituri asupra cărora autorul nu a avea nici o putere de influențare, apărea ca titlu al colecției ”New Illuminati Files”. Cel mai probabil era o strategie de marketing.
De reținut: A pretinde astăzi o filiație cu Iluminații din Bavaria este ca și cum te-ai da rudă cu supereroii din Marvel, văr cu Batman.
Alături de societățile de Illuminati (multe și degeaba!) coexistă o întreagă faună de oameni ”iluminați”, care știu ei cel mai bine dracu să-i pieptene ce. Aceștia sunt strungarii cu Nobelul în buzunar și merită o abordare separată.
De reținut: Oamenii ”iluminați” pot fi nebuni frumoși, nebuni în toată regula sau simpli escroci și nu e totdeauna ușor de făcut diferența.
UPDATE: În cască ni se suflă următoarele: La baza mitologiei moderne Illuminati stă un pamflet din anii ʼ60, ”Principia discordia”. Glumele pot fi luate în serios și pot avea consecințe dintre cele mai imprevizibile.