Pentru artefactele în discuție au circulat mai multe titulaturi concurente și inconsecvente (sunt adesea folosite indiscriminat, la grămadă, de același emitent și în același loc):
-
-
- ”planșe”, ”table” (Iacob Livescu);
- ”plăci” (V. Ionescu, Vladimir Manoliu-Furnică). Denumirea este folosită independent de Gramatopol (la singular) și de Romalo (inspirat probabil de Maria Golescu sau de Gramatopol);
- ”tăblițe” (Ionescu, Cornelia Velcescu, Silvia Păun, Ion Gheorghe Sorin Olteanu, și alții);
- ”tablete” (Iordache Moldoveanu, Gheorghe). Bine că nu pastile sau hapuri;
- ”plăcuțe” (Ionescu, Augustin Deac).
-
Analiza lor este utilă, deoarece oferă un indiciu de trasabilitate – cine de la cine s-a inspirat. De exemplu, în 1983 Silvia Păun se referă la ”tăblițele de tip Sinaia”, trimitând la articolul lui Ion Gheorghe din ”Flacăra”, unde acesta le numește ”tablete”. Reiese că ea a avut acces la o sursă suplimentară (confirmată ulterior din surse independente).
În prezent s-a impus diminutivul tăblițe cu remorca obligată ”de la Sinaia”, deși el nu acoperă câtuși de puțin dimenisunile unora dintre piese, iar indicația de origine este eronată. Se poate face o paralelă cu Sfinxul din Bucegi, al cărui nume impropriu (inclusiv megalitologul Daniel Ruzo l-a contestat vehement!) s-a înșurubat în conștiința publică și mai nou a generat apropieri și susțineri cu totul nepotrivite (vezi piramida atașată, chiar dacă numai… ”energetică”). Am fi tentați să credem că cei care au folosit inițial variante diminutive nu cunoșteau conținutul lotului principal. Nici modismul nu trebuie neglijat: este doar coincidențial că tăblițe intră în uz cam în același timp cu cele de la Tărtăria?.
Inițial, în acord cu mitologia alchimiei inverse (transformarea aurului în plumb) noi am preferat termenul global de plumburi. Însă este un termen generalizant și prin urmare reducționist. Nu dorim să cădem în capcana unor autori care uzând de titluri-slogan, se străduiesc, în ciuda evidenței, să inducă idee unui ansamblu unitar în ceea ce privește natura suportului fizic. În ceea ce ne privește, considerăm că termenul ”table” este cel mai inspirat: descriptiv acoperă satisfăcător întreg ansamblul și are rezonanțe istorico-arheologice (tablele cerate) și mitologice (Tablele Legii din Vechiul Testament).
