J. B.Keep calm hater

Mi-am promis să nu mai scriu despre Rapcea, dar de, nu mă pot abţine. Habar n-am dacă omul are sau nu clienţi şi procese; dacă aş avea de ales, m-aş apăra singur în instanţă decât să mă dau pe mâna unuia ca el.

Se presupune că un avocat e un om informat, cu o gândire logică, rece şi lucidă. Însă nenea Rapcea pare un hipster tripat (poate nu degeaba tot face reclamă la iarbă), blocat în nişte lumi imaginare şi bântuit de o viziune autistă asupra realităţii.

Ieri, Răpciuga asta a publicat pe blogul lui un articol1 despre cum îi urăsc românii pe ruşi. Însoţit de o prezentare: ”textul de mai jos a circulat anonim pe mailuri. Eu l-am preluat de pe site-ul dlui. profesor Ion. Coja”.

Câteva comentarii:

    1. În ciuda sutelor de ani de necazuri cauzate de vecinul de la Nord şi Răsărit, paradoxal, românii nu-i urăsc pe ruşi. Ura asta e doar în capul unor hateri de profesie şi/ sau provocatori de meserie;
    2. Ne miră că ”dl.” profesor Ion Coja a reuşit să se desprindă măcar şi o clipă de obiectul urii sale viscerale (evreii) pentru a-şi găsi alt duşman de clasă/ rasă. Cum reuşesc aceste ”cozi de topor” să facă deservicii în serie poporului român (popor de altfel stupid de paşnic!) fără să fie căutaţi de nimeni, rămâne un mister;
    3. De obicei, persoanele cu bogată activitate antisemită ajung să fie indexaţi de unele foruri internaţionale, li se fac plângeri în justiţie, iau amenzi, etc, ş.a. E o taină cum de-alde Rapcea, Coja, Roncea & Co. nu sunt deranjaţi niciodată de nimeni. Unii ar numi situaţia ”impunitatea agenţi provocatori”.
    4. Ceea ce pentru Răpciugă e mail anonim şi samizdat de net, pentru orice om cât de cât informat e articol de cotidian central (publicat pe 4.11.2012 de Matei Udrea în ”Adevărul”).

Cât de prost să fi să nu faci  o minimă verificare a sursei? Se iau 2-3 fraze din text, se copiază în Goagăl şi se caută data cea mai veche de apariţie a materialului. În cele mai multe cazuri, aşa se găseşte sursa primară. Durează mai puțin de 5 (cinci) minute. Iar la întrebarea ”Cât de prost….?”, răspundem: Uite aşa, cam cât Rapcea.

Revin la ce ziceam la începutul articolului, chiar nu ştiu ce om şi-ar încredinţa libertatea unui astfel de individ. Însă, faptul că acest avocat nu moare de foame, ba chiar câştigă bine, dovedeşte existenţa la poporul român a unei culturi profesionale ”la firul ierbii”.

 

Notă: 1Link-ul către blogul lui M. Rapcea, devenit între timp nefuncțional, a fost eliminat la cel mai recent update.

 

Un comentariu

  1. Subscriu 100% la comentariul nr 1. Tatăl meu a fost un mare admirator al rușilor. A fost de multe ori prin fostul URSS, vorbea limba perfect și, deși eu nu am învățat limba și nici nu am fost pe acolo vreodată, am aflat multe despre ruși (din diverse puncte de vedere) de la el. Ideile astea cu ura românilor față de diverse alte nații sunt aberații născute în mintea unora care se cred lideri de opinie ai întregului popor. Cum gândesc ei, sigur așa gândește tot românul. Obligatoriu.

    Sigur, ororile din timpul războaielor mondiale și ceea ce s-a întâmplat în timpul comunismului au marcat foarte profund, pe bună dreptate, mulți oameni. Dar vina pentru ce s-a întâmplat atunci nu poate fi atribuită unui întreg popor. Și asta e valabil și pentru alte cazuri asemănătoare. Așa cum, de exemplu, nu e vina nemților că Hitler și mai marii din jurul lui erau duși cu pluta.

    Se pare că ura (în multe forma ale ei) e sentimentul preferat al d-lui Rapcea. Dacă îmi dă voie, îi recomand o retragere de vreo câțiva ani într-o mânăstire sau într-o peșteră prin Tibet. Care îi place mai mult, la alegere.

Comments are closed.