Câteva notițe, serializate, pe marginea unor discuții semiprivate despre noul curs ozenistic marca ASFAN-România.
(I) Cui prodest? Pe la începuturile sale, ASFAN-România a organizat o serie de conferințe la Casa Centrală a Armatei. În epocă informația era puțină, publicul, proaspăt liberat, bălea după frecții cu pretenții, lectorii aveau cât de cât o ținută, locul prestanța lui… Știm și cum a ajuns ASFAN acolo, că n-ajungea și nu ajunge oricine, dar asta e o discuție separată, pentru altădată.
Odată cu decesul lui Ion Hobana, primul președinte ASFAN, a început declinul. După mulți ani, tânjind nostalgic după vremurile de glorie, lui Dan D. Farcaș i-a venit ideea de a face un fel de cursuri de ozenistică, predate de chiar el.El cu E. Doar că de la gând la faptă e distanță și efort, iar lenea luʼ domnuʼ Dan e proverbială. Așa că nu s-a întâmplat nimic. De curând, proiectul a început să se materializeze virtual (prin Zoom).
În anii aceea, tărășenia avea un sens. Îi satisfăcea nevoia de a se auzi vorbind (celebrele monologuri), făcea publicitate organizației, eventual pescuia și niscaiva membri noi. Acum însă…
Explicația noastră este următoarea:
Pe frontul operațiunilor de influențare a opiniei publice există câteva posturi de ufolog de mass-media. Nu se numește chiar așa; răposatul G. Cohal, fost lucrător și apropiat mentalității din intelligence, folosea ”specialist în neconvențional”, care între noi fie vorba, poate însemna și acoperi absolut orice.
Problema planificatorilor e că domnii încadrați au îmbătrânit (unii chiar trag să moară!) și piese noi, care să aibă și o oarecare notorietate în mediul de referință, să știe și ceva ozeneală, găsesc mai greu. Astfel se explică soluția de avarie: prezența sufocantă a băiatului ăla teribil, Ioan Răuș, zis H.D. Doar că nici el nu-i prea tânăr și în plus e pe treburi mai complicate.
Astfel încât, de unde dracuʼ scoți un tânăr?
E de ajuns să baleizi grupurile de profil de pe Facebook ca să realizezi că e Zoo de semianalfabeți prăjiți. De-acolo nu, că n-ai pe cine.
Nucleul RUFONa fost destructurat și oricum, sub anumite influențe, erau fierți în zeamă de conspirații. (Una e să crezi și alta să împingi cinic conspirații, râzând în sinea ta de gogomăniile debitate. Băieții ăia credeau, deci nu!).
La ASFAN e club de seniori. Sunt mai mulți tineri la șahiști, în Cișmigiu. S-a încercat cu A. Urzică, numai că omul are carisma unei tălpi de pantof, nu știe de nici unele în domeniu, iar de când își prezintă amanta ca mare cercetătoare de extratereștri și-a pus în cap pe mulți. Una peste alta, este un râs și Sistemul nu se-ncurcă cu râsuri.
Au fost totuși câțiva tineri promițători. Doar că la un moment dat au luat subiectul în serios, prea în serios, și le-a dat cu virgulă. Mai mult, oroare, au început să vorbească deschis că ceva troncăne pe la planetare. Și asta nu se face, strică șandramaua și p p, p p (vedeți la Sabin Gherman ce înseamnă).
Așa că niște cursuri e tocmai ce trebuie. Bagi la grămadă, lași selecția naturală să-și facă treaba, mai reglezi din selecție artificială, îi înveți pe parcurs placa, îi și îndoctrinezi cum trebuie…. Unul tot s-o găsi. Și dacă, dacă se găsește, intră apoi la prelucrare suplimentară cu ofițerul de legătură. Că așa e la unii ufologi, sunt plimbați de mânuță de ofițerul de legătură, mânca-le-am noi ciocul lor de vrăbiuțe.
Așa se explică și de ce în mediul ASFAN și la acele cursuri au apărut, din pământ, din iarbă verde, niște indivizi straniu de ciudați. Rachete, nu alta. Dar asta nu-i treaba noastră!
V-am spus ce credem noi, bazați pe o bună cunoaștere a mediului și pe o intuiție educată. Dacă greșim, să fie păcatul nostru. Dacă avem dreptate, să nu ziceți că nu v-am spus devreme. Timpuriu adică. Hai pa!
(va urma)
În antetul foto, o pisică…