Existenţa în regiune a unui ”deal care atrage fulgere” este documentată din două surse: articolele publicate în ”Ştiinţă şi Tehnică” (1980). Eventualele preluări ulterioare par a fi doar ”oglinzi” de actualizare, fără a aduce vreo noutate semnificativă.
O primă semnalare lapidară apare în articolul lui Mironov ”Străveche, Ţara Buzăului” şi cel mai probabil este inspirată de relatările făcute acestuia de Rudan Vasile: ”dealuri care atrag fulgere”1.
Un nou articol (de fapt un interviu luat de Mironov lui Rudan) – ”Cu Vasile Rudan despre Ţara Buzăului” – aduce completări mai mult pentru a încinge imaginaţia (deja încinsă?) decât pentru a lămuri problemă: ”Lângă dealul Săpăturilor, ştiţi, se află un munte încontinuu lovit de descărcări electrice; sunt o mulţime de cruci puse acolo în memoria victimelor izbite de trăznete”2.
O posibilă explicaţie ar fi prezenţa anumitor anomalii magnetice, bine cunoscute în zonă şi studiate ca atare. Explicaţii alternative ar fi o eventuală poziţie de înălţime descoperită şi prezenţa oxizilor de fier.
Cititorii ar trebui să remarce însă un viciu de logică aici: încercăm explicaţii pentru ceva ce nici măcar nu avem confirmarea că ar exista în zonă. Aici se află o ”cheie” a elucubraţiilor rudaniene: tendinţa de a încadra piesele disparate şi totdeauna insuficient descrise pentru a fi identificate într-un ansamblu coerent, în lipsa dovezilor că ele ar şi exista într-adevăr.
Posibile identificări. Se doreşte identificarea unui ”munte” aflat în vecinătatea ”dealului” Săpături (deci semnificativ mai înalt decât acesta) care ”atrage fulgere” (deci un fenomen localizat şi vizibil) şi unde ”sunt o mulţime de cruci puse acolo în memoria victimelor izbite de trăznete”, element vizual facil de identificat, dată fiind şi persistenţa în memoria colectivă a acestui şir de morţi accidentale (familiile localnicilor ar cam trebui să ştie unde le-au murit rudele).
Toponimul ”Săpături” nu apare menţionat în ”Dicţionarul” lui Basil Iorgulescu. Chiar şi în bogata colecţie de documente arhivistice a Prof. Ilie Mândricel, ”Scormonind prin cenuşa veacurilor”, cea mai veche referinţă coboară în 19733 (”Vf. Săpături”), deci mult după apariţia hărţilor militare care indică acest toponim.
Dată fiind altimetria zonei, considerăm că titulatura de ”deal” a Vf. Săpături (1014.0 m) este un fel de metaforă geografică. Vom mai întâlni pe parcursul acestei lucrări exemple de toponimie ”metaforică” (hazardată sau total falsă), introdusă de venetici pentru a da ”exotism” zonei. Diferenţa de 100 m dintre celelalte două culmi semnificative: Vf. Zboiu (114.4 m) şi Vf. Arsenia (114.5 m) nu credem că poate face, la modul serios, diferenţa dintre un deal şi un munte.
Noi nu am reuşit identificarea unui loc care să prezinte caracteristicile menţionate mai sus. Localnicii indică diferite zone (adesea pe înălţimi) unde cad fulgere, dar localizările sunt divergente, putând fi puse cu uşurinţă pe seama unor incidente izolate.
De curând, invitat în platoul unei emisiuni de televiziune, Alexandru Mironov a readus în discuţie problema: ”… într-adevăr, muntele Nemira, care e acolo, atrage fulgerele, transformă [neinteligibil] fulgerele sunt chiar folosite de ţărani în a-şi pietrifica, de fapt a-şi metaliza, ca să zic aşa, bucăţile lor de lemn”4.
Un munte (sau deal) Nemira nu există în zonă; Mironov se gândea ori la Nemertea (familie de toponime întâlnite mult la NNV, fără legătură cu problema discutată), fie la editura care publică SF-uri. În orice caz, precizările sale nu lămuresc cu nimic misterul.
Faptul că noi nu l-am găsit, nu înseamnă neapărat că ”dealul care atrage fulgere” nu există. Invităm totuşi doritorii să consulte ”vremea probabilă” înainte de a porni în căutarea lui…
Note: 1Alexandru Mironov – ”Străveche Țara Buzăului”, în ”Știință și Tehnică”, nr. 8/1980, pg. 24-25; 2”Cu Rudan Vasile în ţara Buzăului”, în ”Ştiinţă şi Tehnică” nr. 10/1980, pg. 7; 3Ilie Mândricel – ”Scormonind prin cenuşa veacurilor”, Ed. Vega, Buzău, 2010; 4RTV – 13.09.2014. Invitaţi Alexandru Mironov si col (r) Mircea Dogaru.