Enigma sacerdotului dobrogean (II)

Unde-a greșit George. Amicul nostru nu e băiat prost (din principiu nu ne anturăm cu proști, că prostia e contagioasă). El a parcurs cartea lui Stanciu și Diaconu, oprindu-se la o matrice care la prima vedere nu este clar ce înseamnă (decorațiile alfabetiforme? de pe pieptarul personajului sculptat):

Apoi a găsit pe interneți un articol (aici) al Adinei Mutăr, în care acea matrice este relaționată, ca și în cartea menționată, cu o statuetă. Bazându-se pe sugestia că ambele înfățișau un sacerdot dac, a făcut o conjectură.

Se consideră că cei cu mintea langa după domenii fringe sunt și prostani și ilogici. Așa e, dar nu întotdeauna și niic măcar majoritar. În multe cazuri ei pleacă de la două premize fundamental greșite:

• • • că sursele consultate (autorii) știu ce vorbesc;
    • că aceiași ar fi de bună credință.

Desigur, la mijloc e și multă gândire dezirativă, nevoie și dorință laolaltă.

În realitate, coana Mutăr – femeie ultrasuspectă care a ciupit câte ceva, fără a înțelege prea multe,  de la regretatul Dan Corneliu Brăneanu -, și-a ilustrat articolul cu o poză generică de sculptură modernă, realizată de Constantin Iordache, un dacoman înrăit (aici). A mizat pe faptul că se adresează unui public care nu se dedă la adânciri. Citește, mușcă sau nu, trece la următoarea atracție.

O discuție asemănătoare am avut cu Teea, o fostă membră ASFAN-România. Lucrând în cercetarea academică, avea ideea că metodele folosite la locul de muncă pot fi translatate în cercetarea ufologică. Neglija că în laborator nu primea de la asistenți date și parametri deliberat falsificați. Factorul  uman sau calibrarea aparaturii puteau genera erori, dar nu exista scopul inducerii în eroare. În ufologie și misteriologie e exact pe dos. De aceea, ”cercetarea” se aseamănă mai mult cu munca unui judiciarist sau a unui colector/analist de intelligence. Nu se discută foarte mult despre asta, dar tocmai lipsa de probitate generează evitarea domeniului, deplânsă cu lacrimi de crocodil de adepți.

Sunt mai multe surse care amintesc tangențial de această statuetă. Incomplete, unele de-o familiaritate suspectă, îmbârligate. Problema s-ar fi putut aborda altfel: s-a descoperit o piesă, uite ce știm despre ea, uite ce credem despre ea, cercetările continuă și ne-ar bucura să ne fiți alături. Așa fac oamenii cinstiți. Ăștia cu statueta sufletului par mai degrabă niște escroci necalificați.