Epidemia de minuni ”uitate”. Aparițiile de sfinți pe geamuri (II)

Ziare vechi. Publicistica serială ne prezintă un adevărat insectar de ”sfinți arătați pe geamuri”. Desigur, în spiritul și litera epocii: în lupta contra sabotorilor și obscurantismului, brigăzile de agitație desantează local și luminează talpa țării, iar sărmanii combat, cu mic, cu mare și cu mijloacele la îndemână, superstiția. Pe acest calapod se publică un număr de articole și chiar o broșură de propagandă. Semn că ceva se întâmpla!

Câteva localități identificate: București (cartierul Bariera Vergului), Brașov, Buzău, Ialomița, Mizil, Pechea (jud. Galați), Oboga (Olt) și Câmpeni (Dolj), Ploiești. Exemple:

• • • ”Pionierii din detașamentul «Filimon Sârbu» din Brașov, au aflat că într’un cartier au «apărut» la fereastra unui imobil «porumbei sfinți». Copiii au șters geamurile date cu gaz, iar pioniera Liana Constantinescu a arătat celor adunați în fața casei modul în care dușmanii clasei muncitoare încearcă să se folosească de vicleșuguri ieftine pentru a produce confuzie în mințile celor naivi”³;
    • ”Un chiabur, Tache Grădinaru, (din Pechea, Galați – n.n.) când a văzut că nu isbutește cu minciunile a făcut altceva. A Început să mâzgălească pe geamuri diferite bazaconii spunând oamenilor că astea-s minuni. Folosea apoi prilejul pentru a-i îndemna să nu creadă în Partid, să nu vină alături de noi”⁴;
    • ”Când în cartier s’a svonit despre niște sfinți ce apar în geamuri la Bariera Vergului, (Florica Dragomirescu, țesătoare – n.n.) ca și soțul ei, care e tot membru de Partid, s’au dus și au lămurit pe mulți privitori cum se pot face «sfinți» și «fecioare» din gaz curat. În fabrică deasameni i se întâmplă uneori să întâlnească, mai ales femei, gata să creadă și să ducă mai departe fel de fel de svonuri despre «minuni», «deochiuri» și «femei prefăcute peste noapte în măgărițe»”⁵;
    • ”Chiaburoaica Ecaterina Neagu a răspândit în sat svonul că în oraşul Slatina s’au arătat pe geamuri sfinţi insângeraţi şi tot ea tălmăcea: «semnul» spune că va fi război, că deci să nu se mai care grâul la arie, şi nici să se dea cota.

Pentru a combate aceste svonuri, Nicolae Cârstea, după ce s’a sfătuit cu tovarăşii din organizaţia de bază, a luat câţiva şovăelnici şi a plecat cu el la Slatina, unde oamenii s’au lămurit că nu era vorba decât de minciuni chiabureşti”⁶.

Invariabil, aparițiile sunt tratate ca înșelăciuni ale exploatatorilor și colaboratorilor lor, care apelând la naivitatea și credința oamenilor munciii, vor să zădărnicească fie colectivizarea, fie buna desfășurare a producției (cu insistență pe lucrările agricole):

• • • ”… în comuna Gălbinași (jud. Buzău – n.n.), chiaburii dați afară dela conducerea cooperativei, au împrăștiat svonul că au coborît sfinții la ferestrele cooperativei. Conducerea căminului cultural a trebuit să facă experiențe, stropind ferestrele cu gaz, pentru a arăta țăranilor că totul nu e decât o înșelăciune chiaburească…”⁷.

 

Scenariul. Într-un articol din ”Scânteia”, ”Despre superstiții, «tremurici» și geamuri năzdrăvane”, publicat ulterior în format broșat, putem urmări un desfășurător complet, în tușe groase:

”La Ploiești, a eșit zvonul că în diferite locuri ale orașului au început să apară la ferestre… sfinți. Ba că aici a răsărit maica domnului cu pruncu ’n brațe, ba că dincolo s’a ivit Moise cu toiagul în mână. S’au strâns oamenii să caște gura la geamurile, ba ale unei biserici, ba ale unei școli, ba la alte case pe unde mergea zvonul că sunt sfinți, «lo-te. sfântu’, sfântu’…» îl dădeau zor unii. Alții se uitau ce se uitau, nu vedeau, bine înțeles, nimic – că nici nu era nimic de văzut – și plecau dând din umeri. O femeie, după ce s’a uitat lung, s’a frecat la ochi, iar s’a uitat, iar s’a frecai la ochi și a spus unor fete: «Ce vă uitați, proastelor, nu vedeți că nu-i nimic?». Dar unul bine îmbrăcat de lângă ea, i-a tăiat vorba: «Păi dumneata nu ești credincioasă, de aia nu vezi. Numai ăi de cred, văd». «Ba sunt credincioasă» – făcu femeia. «Uite asta mi-e crucea, (și se închină) dar de văzut, tot nu văd. Bătu-v’ar să vă bată de proști!» și plecă. Dar alta mai slabă de înger, după ce spusese întâi că nu vede, tot auzind că dacă nu vezi înseamnă că nu crezi și că te bate sfântul dacă nu vezi, zise că parca a început și ea să vadă… pruncul (…)

În alt cartier al Ploeștilor cei care nu vedeau și țineau morțiș să vadă, erau îndemnați să privească niște bucăți de geam purtate de unii indivizi care ca din întâmplare se aflau pe acolo. Dar asta… costa 10 lei! Poftim de mai spune că n’ai văzut după ce ai dat și 10 lei. Și așa dintr’una într’alta, «sfinții» au ajuns și la Buzău și la Mizil. Oamenii căscau gura: «Ai văzut? n’ai văzut?» Și ceasurile treceau, oamenii nu-și vedeau de treburi, afacerea cu sfinții mergea strună.

Până ce autoritățile cercetând, au dat de firul întregii istorii.

Ce credeți că s’a descoperit? Că ăi mai înfocați răspânditori ai svonului cu «minunea din fereastră» erau niște ticăloși, dușmani de moarte ai poporului. Iată câteva mostre dintre aceștia: Comănescu Alex., chiabur, fost legionar; Constantinescu Gh. fost colonel, actualmente deblocat; Cristescu Alex., fost proprietar de sonde și moșier, fost maior, actualmente deblocat; Susănescu Nicolae, fiu de negustor, tatăl legionar, actualmente în închisoare; Condruț Gh. fost polițist în 1936-37; Răducanu Grigore, fost pivnicer la un moșier, actualmente paznic la un proprietar italian.

Și în timp ce bandiți din aceștia se închinau mai cu foc, încercând să convingă pe cetățeni că «văd» sfinții, nenumărați pungași profitând de înghesuială buzunăreau pe cetățeni în dreapta și ’n stânga.

S’a descoperit deasemeni ă geamurile erau unse în timpul nopții cu gaz, care după ce se usca lăsa o pată galbenă în care razele soarelui făceau să se vadă pete mai mici de mai multe culori.

Iată cum profitând de povara superstițiilor moștenite din trecut, dușmanii poporului în solda dușmanilor din străinătate umblă să sucească mintea celor ce muncesc, …”⁸.

 

Puși pe fapte. Vigilenței organelor i se adaugă acțiunea promptă a oamenilor muncii:

”Atunci s’a făcut că prin apropiere a trecut și țăranca muncitoare Ileana I. Untaru, care dusese mâncare bărbatului ei la câmp. Văzând atâta zarvă s’a oprit locului, să afle despre ce-i vorba. Cum a aflat și-a zis:

– Să știi că au început chiaburii cu înșelăciunea vedeniilor pe geamuri și la noi în sat. Ileana și-a adus aminte că proprietara casei la geamurile căreia se strânsese lumea este sora chiaburului Ilie Marinescu din Câmpeni și că acest hoțoman de chiabur organizase mai înainte și la el în sat astfel de înșelăciuni. (…)

Ileana a lăsat coșul jos și a dat fuga la organizația de partid. A venit într’un suflet și secretara U.F.D.R.-ului din comună. Agitatorii de partid din sat, în frunte cu alde Dumitru Bică și Nicolae Gaciu, au inceput să lămurească țăranii spunând că ceeace li se pare că văd pe geamuri, nu sunt sfinți ci doar niște pete de gaz în care soarele face un fel de curcubeu și că petele sunt făcute de chiaburii scornitori de svonuri și minciuni. Ioana Cârstea, secretara U.F.D.R.-ului, îndemnată de tovarășul Bică, secretarul organizației de partid, s’a strecurat frumușel printre femeile care stăteau cu ochii ațintiți la geamuri, a pus la fereastră un scaun, s’a urcat pe el, și cu apă caldă și cu săpun a spălat geamul și l-a șters cu o cârpă moale. Atunci nu s’a mai văzut nimic pe geamuri. S’au șters petele de gaz, s’au șters și «sfinții»”⁹.

Deși câteodată se operează cu nepermisă întârziere:

”Și în multe locuri ei au reușit recurgând la trucaje și practici rușinoase, să înșele pe unii naivi. După tipare ticluite vopsesc geamurile cu gaz și apoi răspândesc vestea «minunilor». În județul Ialomița au reușit să înșele pe unii cu acești «sfinți» apăruți peste noapte. Ceea ce denotă o lipsă totală de vigilență este faptul că acești mârșavi propagandiști ai besnei și inculturii în care au ținut poporul atâta vreme, au putut să-și zugrăvească «sfinții» pe geamurile unor cooperative și școli. Este clară aici intenția chiaburilor și a foștilor moșieri de a discredita aceste instituții de tip nou, din care ei au fost goniți pentru totdeauna…”¹⁰.

 

Note: ³*** – ”Organizația prietenilor contribue la creșterea tinerei generații in spirit al educației comuniste”, în ”România liberă”, nr. 1496/07.07.1949, pg. 3; ⁴*** – ”Au luat ființă alte 7 GAC”, în ”Scânteia”, nr. 1499/10.08.1949, pg. 5. Probabil la acela și incident se face referire în Sorin Mladoveanu, Mihai Dumitriu – ”Să răspândim lumina științei…”, în ”Scânteia”, nr. 1466/ 2.07.1949, pg. 4; ⁵V.G. – ”De vorbă cu agitatorii de la F.R.B…”,  în ”Scânteia”, nr. 1535/ 22.09.1949, pg. 2; ⁶Theodor Diaconu – ”Nicolae Cârstea din Cireasov, delegat la Conferinţa raională, luptă pentru pace”, în ”România liberă”, nr. 1837/18.08.1950, pg. 4; ⁷Florin Petrescu – ”În județul Ilfov iau ființă noi cămine culturale”, în ”România liberă”, nr. 1502/14.07.1949, pg. 6; ⁸Nestor Ignat – ”Despre superstiții, «tremurici» și geamuri năzdrăvane”, în ”Scânteia”, nr. 1443/5.06.1949, pg. 3. Preluat și în extras broșat, Editura Partidului Muncitoresc Român, Bucureşti, 1949; ⁹C. Fotache – ”Cum au curățat femeile muncitoare geamul de «sfinți» chiaburilor”, în ”Scânteia”, nr. 1777/6.07.1950, pg. 2; ¹⁰Mihai Apostolescu – ”Să întărim vigilența împotriva dușmanului de clasă”, în ”România liberă”, nr. 1481/19.06.1949, pg. 3.