”Pe-un jilț tăiat în stâncă sta țapăn, palid, drept,
Cu cârja lui în mana, preotul cel păgân; …”
Limba română este polisemantică; un cuvânt poate avea mai multe sensuri. Folosim aici, punctual, un sens restrâns al ignoranței: ”(Înv.) Faptul de a ignora, de a nu ști ceva” (DEX 2009).
Am întâlnit adesea ipostaza în care necunoașterea proprie este extrapolată și generalizată după formula: ”Nu știu/ cunosc” = ”Nu se știe/cunoaște”.
Un exemplu cu bătaie mai lungă. Glosând pe marginea unui toponim din Călimani, Dan C. Brăneanu afirma următoarele:
”Revenind la Scaunul lui Dumnezeu de la cota 1381 precizăm că este vorba efectiv de o stâncă sub formă de jilț. Este de remarcat că ea și-a ocultat aspectul în sensul că din numeroasele fotografii de stânci făcute și publicate din Călimani nu am putut găsi nici una care s-o reprezinte [s.n.]. De asemenea, nu am putut afla în ce direcție geografică este orientată deschiderea jilțului”1.
Doar că se înșela. Existau poze cu ”Scaunul Domnului”, ba chiar de notorietatea publică a unei ilustrate poștale. Prezentăm ”piesa” din Colecția Silviu N. Dragomir (R.P.R. Munții Călimanului – Scaunul, Ed. Meridiane, C.P.C.S.):
(click pe imagine pentru a deschide galeria)
Este drept, nu seamănă cu o ”stâncă sub formă de jilț”, deoarece în teren nu există așa ceva. Și nu poți poza ceva ce nu există…
Nu insistăm pe faptul, nesesizat de Brăneanu, că viclenosul M. Sadoveanu teleportase scena din ”Strigoii” din Ceahlău în Călimani. Și nici asupra faptului că versurile lui M. Eminescu aveau acoperire în tradiția populară (”Legenda Turnului lui Budu”), pe când însăilările prozatorului sunt doar operă cultă, impresionism ocultist pe filieră francmasonică și cam atât.
Ar mai fi de semnalat ceva. Un ”ceva” tipic românesc. Brăneanu și Dragomir erau prieteni și împărtășeau pasiuni comune. Ar fi fost normal să se sfătuiască, să se sprijine, să facă schimb de informații și cunoștințe. Însă nu s-a întâmplat așa; chestiune de orgolii, de premiere, în fond de slăbiciuni omenești. Contraproductive pentru ambii…
Notă: 1Citatul este extras din Dn Corneliu Brăneanu – ”Explorări în enigmatic”, vol. I, Ed. C.I.D., București, 2016, pg. 27.