Chipuri de piatră – Originea denumirii de ”Sfinx” (I)

Denumire de ”sfinx” dată formațiunilor litice cu profile antropomorfe este improprie și a fost generată de o modă. Repetată la nesfârșit, s-a fixat în conștiința populară și nu mai poate fi elimintă cu ușurintă.

Încercând să identificăm originea acestei legături forțate, am punctat câteva repere, conturând un scenariu probabil. Spunem scenariu și spunem probabil deoarece informațiile avute la îndemână nu sunt exhaustive și adâncirea cercetării ar putea aduce surprize.

Punctul de plecare pare a fi Campania franceză în Egipt și Siria (1798-1801). Deși un eșec din punct de vedere militar, ea marchează apariția egiptologiei ca știință și popularizează masiv antichitățile egiptene. Pentru scopul propus, amintim doar tabloul lui Jean-Léon Gérôme, ”Bonaparte devant le Sphinx”, datat cca. 1868. Pictura a fost expusă la Salon (1886), expoziție cu o influență uriașă asupra artei occidentale.

Pădurea Fountainebleau (Franța) este locul unei aglomerații de stânci cu forme naturale dintre cele mai curioase (de ex. una seamănă leit cu un… elefant):

Nu întâmplător, ele i-au atras atenția și mult-invocatului, dar rar lecturatului, Daniel Ruzo. Aici întâlnim și ”Le Sphinx des Druides”, a cărei denumire am putut-o urmări începând din 1850¹. Noi redăm ”înfățișarea” sa dintr-o carte poștală² de epocă:

În Biblioteca Congresului american găsim o fotografie stereoscopică denumită ”The Natural Sphinx Rock – front view – in the Arkansas Valley”³ (C. Duhem & Bro., photographer; Denver, Co). Datează din perioada 1869-1879:

În primul deceniu al sec. XX, încep să se înmulțească ilustratele cu formațiuni de tip ”sfinx”, numite ca atare.

• • • Turcia. 1905 ”Charonion – head of a sphinx”. Două fotografii⁴ (C 074 și C 075) realizate de Gertrude Bell în apropiere de Antioch:

• • • USA. 1909 ”Sphinx Head. On the Moffat Road”:

• • • O ilustrată poștală de epocă, înfățișând ”Rocher du Sphinx”⁵ (în apropiere de St. Nectaire) a fost emisă în Franța anului 1910:

Exemplele ar putea fi înmulțite, dar din păcate majoritatea referințelor găsite nu sunt datate, deși aspectul lor general corespunde epocii invocate. Din parcurgerea lor, reținem două aspecte:

1. 1. 1. Rar sau extrem de vag aceste formațiuni litice amintesc de forma clasică a Sfinxului de la Gizeh, de la care-și derivă numele;
      2. Cel mai adesea, ele prezintă un aspect antropomorf, mai mult sau mai puțin conturat ca atare;
      3. Perpetuarea denumirii, fără fundament, și aglomerarea ei în epocă par a fi generate, așa cum aminteam și mai sus, de o modă.

Note: ¹C.F. Denecourt -”Guide du voyageur et de l’artiste a Fountainbleau”, Paris, 1850, pg. 31; ²Cărțile poștale corespunzând pozițiilor ² și ⁵ fac parte din colecția de cartofilie tematică a lui  Silviu N. Dragomir.