Tăblițele ”de la Sinaia”

Previzibil, nici acest material nu a văzut lumina tiparului. Un referat provenit din aceeași sursă și în aceleași condiții (Arhiva N. Copoiu via Luca Manta; nesemnat, nedatat) explică situația prin însăși cuvintele referenților:

 

 

”[Antet Magazin istoric]

NOTA

Cîteva observații de fond și formă la articolul Dacii scriau pe tăblițe de aur, pe care vi le prezentăm spre meditație și avizare:

– Arheologul I. Barnea ne-a informat printr-o notă scrisă că: «Cele două piese, ale căror fotografii ne sînt prezentate pentru identificare, aparțin unei categorii de falsuri mult răspândite în a doua jumătate a sec. XIX – începutul sec. XX, în regiunea Mediteranei de est. Ele erau de bronz sau plumb, turnate în tipare și vehiculate de negustorii de antichități, de obicei armeni, cu centrul în Constantinopol și în alte orașe cosmopolite din aceeași regiune mediteraneană.

Cîteva piese au ajuns în fostul Muzeu Național de Antichități din București, și cred că se mai păstrează în depozitele actualului Institut de Arheologie. Unele au în centru reprezentări de sfinți creștini. Stilul și amestecul de litere și reprezentări, care se bat cap în cap, trădează caracterul de falsuri al acestor piese».

În sprijinul afirmațiilor sale, I. Barnea citează pe «marele istoric de artă J. Stozygouwski».

În plus, trebuie ținut seama de următoarele:

– Cum se explică faptul că istoricii antici nu vorbesc de scrierea dacică, din moment ce dacii practicau asemenea forme evoluate de scriere?

Impresia de fals pe care o crează «tăblițele» este generată și de:

1/ Lipsa de sens a cuvintelor, cărora, cu două excepții (DROMIHTO și SKITGET), nu li se poate găsi o logică. Cea oferită de autor este puțin plauzibilă.

2/ Amestecul de litere latine, grecești și… slavone (X = șta,  Џ = ge și X = j). Ultimele, cel puțin, nu aveau ce căuta într-o inscripție dinaintea erei noastre. De altfel, cuvîntul SKITGET poate oferi unul din motivele confecționării falsului. La sfîrșitul veacului trecut, într-o perioadă de pronunțat dacism, se vorbea mult de geți și despre apartenența scitică a acestora. Alăturarea SKIT GET (Scitget) este o dovadă că piesa se adresa [f. 1] tocmai unui asemenea amator. Deoarece autorul ei nu a avut un echivalent pentru silaba ge / (litera gamma «T» dădea lectura ghet) /, «producătorul» a apelat la slavonul X (ge), care oferea o lectură ușoară și… plauzibilă pentru semicunoscător.

3/ Caracterul literelor este neîntîlnit la alte inscripții (Y, de pildă), din epocă; tot în aceasta perioadă cuvintele nu erau încă despărțite între ele.

4/ Faptul că nici uneia din piese nu i se cunoaște locul a precis de descoperire (despre fiecare numai se afirma că au fost descoperite undeva) pare a indica originea lor incertă.

– Pe vremea lui Dromihete, Sarmizegetusa nu exista! Deci nu putea fi adusă de la Sarmizegetusa o tăbliță care să pomenească despre Dromihete.

– Cît privește «topirea ”tăblițelor de aur”», apare o contradicție evidentă. Dacă regele Carol I, care era un bun cunoscătortor de antichități, ar fi avut în mînă tăblițe de aur, în orice caz nu le-ar fi topit. Ele puteau fi oricind valorificate, pe piața internațională, cu de sute ori valoarea aurului din ele!

În legătură cu aceasta, trebuie ținut seama și de faptul că afirmațiile făcute de Alexandru-Vasile Ionescu  cu privire la «topirea» tăblițelor poate provoca un proces de presă, potrivit actualei Legi a Presei. Urmașii familiilor Emil Costinescu și Gheorghe Mateescu ne pot da, potrivit acestei legi, în judecată, procesul dezbătîndu-se nu pe bază de afirmații, ci de probe.

– Rugăm, de asemenea, să. se aibă în vedere titlul. Propunem să se formeze un titlu ca ipoteză și nu ca certitudine.

– Rugăm să se precizeze sursa în virtutea căreia în introducere se afirmă că istoricii au formulat ipoteza potrivit căreia tezaurul de la Pietroasa a fost lucrat chiar în zona Buzăului, întrucît nici secretarul cu propaganda de la Buzău și nici arheologii care lucrează acolo nu o confirmă.

– În pag. 5, autorul vorbește de existența unui zeu care se chema Dio. Dar noțiunea de Dio înseamnă ZEU.

– Istoricul Dinu Rosetti ne-a informat că a trimis în R.F. Germania materiale din plăcuțele respective, pentru a se determina pe bază de analize chimice vechimea acestor plăcuțe. N-ar fi bine sa așteptăm cu publicarea articolului pînă la obținerea rezultatelor respective?” [f. 2].