”N-am identificat încă nici una din peşterile de pe vârfurile munţilor unde era adorat (Zalmoxis – n.n.), cu atât mai puţin marele său sanctuar Kogaionon de care vorbeşte Strabon. (…) Investigaţiile de ultimă oră ne dau tot mai mult certitudinea că Olimpul geto-dacic este situat în munţii Bucegi, inclusiv Kogaiononul despre care ne dă detalii Strabon (în ”Geografia”, VII, 3, 5), în zona sacră a centrului de cult zamolxin din Bucegi aflându-se numeroase altare, Babele, Sfinxul, ”Peştera”. Zona sacră este încadrată în triunghiul ale cărui vârfuri sunt marcate de Omul, de Zamora şi de Tâmpa, concordând cu descrierea strabonică”.
Fragmentul de mai sus a văzut lumina tiparului în revista doljeană ”Ramuri”. Autor? Prietenul nostru, Ion Pachia Tatomirescu. Anul? 1980!
Câteva rânduri ieșite de sub plumbul tiparului veștejesc pretențiile unei domnișoare amnezice, cum că ea este prima și la acea vreme singura care plasa Kogaiononul în Bucegi, în urma unor cercetări debutate în… 1984. De altfel, în prezentarea lui Ion Pachia Tatomirescu găsim și alte elemente ”brevetate” ulterior de cucuiata duduie.
Cât despre ”investigațiile de ultimă oră” la care se face trimitere, recunoaștem influența maiorului Florin Olteanu (†). I-am publicat opera de căpătâi în cadrul efortului nostru de recuperare și conservare a memoriei culturale (”Triunghiul sacru. Centre de cult religios păgân la geto-daci”, Editura Nobiscum Deus, București, 2022, aici).
Cele de mai sus nu înseamnă că negăm sau minimalizăm în vreun fel contribuțiile reale (numeroase am spune!) ale domnișoarei Cristiana Georgeta Pănculescu în relația Bucegi – Kogaionon.
Pentru conformitate, în facsimil, articolul lui Tatomirescu din ”Ramuri”:
