O fotografie trimisă revistei ”Știință și tehnică” de profesorul clujean Viorel Alexandru Pop. Nu este specificat nici când, nici unde a fost ”trasă”. Fotograful de ocazie bănuiește un meteor, iar referenții de la Centrul de Astronomie şi Ştiinţe Spaţiale Bucureşti, ”o rămăşiţă de la o lansare cosmică”:
”Ceea ce se vede în fotografia pe care aţi realizat-o şi aţi trimis-o redacţiei noastre, acel punct luminos dominând bolta cerească în zona constelaţiilor Pegasus şi Andromeda poate fi, într-adevăr, un meteor, adică un corp material cu dimensiuni de la câteva fracţiuni de centimetru la câţiva centimetri, care circulă în spaţiul interplanetar, şi devine incandescent şi arde, atunci când pătrunde în atmosfera terestră, din cauza frecării şi a vitezei mari. El poate fi însă la fel de bine – după cum ne informează specialiştii de la Centrul de Astronomie şi Ştiinţe Spaţiale Bucureşti – o rămăşiţă de la o lansare cosmică, fragment al unei trepte de rachetă, un element de doar câţiva centimetri, provenit dintr-o navă spaţială. Faptul acesta nu diminuează însă în nici un fel preţuirea noastră pentru activitatea dv. de cercetător al bolţii cereşti. Vă felicităm pentru ea şi vă mulţumim pentru cele scrise, pentru fotografia trimisă, pe care o publicăm”1:
Singular, revista ”RUFOR” care preia și reproduce fotografia slab calitativă din ”Știință și tehnică”, bănuie un OZN:
”Ipotezele emise de S.T. sunt prea simpliste și de ce nu am considera valabilă și ipoteza că «punctul luminos» ar putea să fie și un autentic O.Z.N.?”2.
Celebra mantră ”De ce nu”. De ce nu, ce, costă ceva?
Note: 1Maria Păun – ”Curier ST”, în ”Știință și tehnică”, nr. 01.08.1985, pg. 28; 2*** – ”Informații”, în ”RUFOR”, vol. 7, nr. 2/1985, pg. 39.