Să zicem că un strungar crede el că a descoperit nu-știu-ce, care va revoluționa fizica sub-atomică și-i va da rușine lui Einstein. Ce-i drept, ipostaza este gogonată, dar de-ăștia există, inclusiv în România. Mai mult sau mai puțin sănătoși la mansardă.
Știți când o să-și expună unul ca ăsta teoriile la un congres internațional al fizicienilor atomiști? Răspunsul e simplu: Niciodată! Poate el să fie și Malone Muistu’ (strungar/ strungăreață, dacă n-ați prins legătura), că de portar nu trece.
În lupta cu iredentismul care a bântuit și bântuie Europa Centrală și de Est, istoricii, istoricii oficiali, sunt bunuri de valoare (assets), deoarece ei fundamentează studiile de background, care vor fi ulterior rostogolite prin lobby și agenții de influență. Și dau și o replică documentată, atunci când este cazul.
Oricât s-ar crede (sau ar fi!) de geniali alde Rocsin Daniel sau Chelaru Mircia sau Funar Gheorghe, în jocul ăsta ei au rolul lui Malone Muistu’ – nu-i bagă fix nimeni în seamă și contează fix zero de la un anumit nivel în sus. Pentru că dacă vine istoricul (maghiar, să zicem) la vreun congres de istorie cu ”teorii”, ei nu-l pot combate acolo, pentru că ei nu sunt de față, ci la poartă, pe trotuar…
Odată înțelese aceste chestiuni elementare, este ușor de priceput de ce atacul constant (defăimător și calomnios) la adresa istoricilor români creează o vulnerabilitate României ca stat. Pur și simplu, prin vorba și prin faptele unora, ne decredibilizăm purtătorii de argumente în favoarea noastră. Și nu ne rezumăm doar la cei contemporani, îi jucăm între picioare la sanchi și pe cei care sunt demult oale și ulcele.
***
Caz concret. Numitul Rudan Vasile, mitoman rutinat în povestiri științifico-fantastice de proastă calitate, căinează de ceva timp o poveste cu o metopă de la Adamclisi, ”făcută pierdută” (= furată) de istorici și care ar fi reprezentat Geneza dunăreană (Raiul = Dacia, gen). Spicuim din inepțiile lui Rudan Vasile:
”Dispar exponate din Muzeul arheologic Adamclisi
Placa de marmură albă care era expusă la Muzeul arheologic Adamclisi, pe care era redat, în basorelief, mitul creației omului a fost fotografiată de mine în anul 1981, cu prilejul unor cercetări făcute la sugestia lui Nicolae Copoiu, secretar științific al Institutul de studii istorice și social-politice de pe lângă C.C. al P.C.R. Exponatul a dispărut din muzeu în anii următori. Când am revenit la începutul anilor ’90 și am întrebat unde este placa de marmură ce a fost expusă în muzeu, muzeografii au declarat că nu își amintesc să fi existat un asemenea exponat la Muzeul arheologic din Adamclisi. O funcționară mi-a spus în particular, că placa de marmură a fost vândută de fostul director al muzeului – un împătimit al alcoolului, cunoscut ca atare de locuitorii din Adamclisi. De beat ce era, a căzut pe scările muzeului și a decedat”1.
(click pe imagini pentru a le vizualiza la rezoluție maximă)
”… ofer cititorilor fotografia piesei din marmură ce înfăţişeză, cu probabilitate, actul creaţiei omului de către divinitate – dispărută din muzeul de la Adamclisi după ce a fost fotografiată de autor. Personalul muzeului nu îşi aminteşte să fi existat o asemenea piesă în evidenţele muzeului.
Pe placa de mamură este figurat un personaj în armură, cu cască semisferică, fără faţă (Biblia ne spune că era interzis muritorilor să privească faţa lui Dumnezeu), cu două scuturi în loc de braţe. În zona mediană a personajului este un cap de adolescent.
Este placa de marmură pe care o caută celebrul explorator Rob Ballard, pentru fundamentarea ipotezei situării raiului biblic în bazinul Mării Negre? Ipoteza Edenului în Marea Neagră pare şocantă la prima vedere, dar se sprijină de dovezi materiale şi documentare serioase. Vom vedea în continuare despre ce este vorba”2.
Frumoasă povestea, nu? Dar, așa cum ați bănuit deja, urmează un ”Doar că…”:
-
-
- Fragmentul de basorelief nu a fost descoperită la Adamclisi, ci la Capidava. Mă rog, tot în Dobrogea… Nu este deloc sigur că ar fi vorba despre o metopă, cum o numește Rudan;
- O fotografie cu piesa apare într-o broșură tematică din 1965, scrisă de reputatul istoric Radu Florescu. Așadar, istoricii nu l-au așteptat pe Rudan, în 1981, pentru a sesiza importanța descoperirii. Importanță arheologică independentă de Geneză, Eden dacic sau alți gărgăuni rudanieni;
-
-
-
- Poza lui Rudan prezintă doar fragmentar piesa reală, ceea ce implică un trucaj ieftin și nu o fotografie documentară, cum afirmă acesta;
-
-
-
- Piesa nu a dispărut nicăieri și nu a fost furată de nimeni (istoric sau neistoric); este bine merci în depozitul Muzeului din Constanța. Ba chiar, anii trecuți, când își debita Rudan panseurile, a fost expusă și prin Capitală…
-
***
Încheiem cu o altă spicuire rudaniană, de-a dreptul demențială (demență în sensul pe nașpa, de boală):
”APEL CĂTRE CETĂȚENII ROMÂNIEI
MILITAȚI PRIN TOATE MIJLOACELE LEGALE PENTRU REVENIREA ȚĂRII NOASTRE LA DENUMIREA ANTICĂ, DACIA. NUMELE ROMÂN ȘI ROMÂNIA VINE DE LA RUMÂN, CE ÎNSEAMNĂ POTRIVIT DICȚIONARULUI EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE (DEX), EDITAT DE ACADEMIA ROMÂNĂ, IOBAG, ȘERB. ROMÂNIA ESTE UNICA ȚARĂ DIN EUROPA CARE ÎȘI TRAGE NUMELE DIN IOBĂGIE”.
Ce tupeu au alogenii* ăștia! Vin pe pământ românesc, sunt primiți cu brațele deschise în spiritul curatei ospitalități românești, li se dă un pământ pe care să pășească și o pâine pe care s-o mănânce, și ei ce fac? Se obrăznicesc la bătrânețe…
Notă: *Conform DEX 2009, alogen = ”Care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află; alogenetic. De origine străină, venit din altă parte”. ”Mama mea era ucraineancă”; ”descendența mea pe linie paternă pare să fie de origine persană”. Așadar, după chiar spusele lui Rudan, niciunul dintre părinți nu era român.