Ideea că formațiunile litice de tip ”babe” din Bucegi ar fi antice altare dacice a fost introdusă de Cezar Bolliac (1813-1881) și după toate probabilitățile urmează tiparul ”ieșitului în cale”, identificat de noi și la alți promotori ai megalitologiei autohtone:
”De duo orĭ am venitŭ aci (la Peștera Ialomiței – n.n.) de la Sinaia peste muntele Furnica pre unde am și întimpinat treĭ mese marĭ de pétră în differite distanțe, cârora nʼam putut ghici altă destinațiune de cât cʼaŭ servit ca altare de sacrificie”1;
”Acum 5-6 annĭ, d. Ión Vlădoianu urcându-se in susŭ de Cozia, la pétra ce se ḑice méssa luĭ Trajan, și care este necontestatŭ unŭ altarŭ dacŭ de care se intimpină fórte dessŭ prin Carpațĭ, – numaĭ de la Sinaia preste munte pênĕ la Pestera se potŭ numera treĭ assemenea altare -; …”2.
În zonă există trei formațiuni principale: ”Masa Ciobanului” din proximitatea Vârfului cu Dor, ”Babele” de pe Cocora și binecunoscutele ”Babe” de lângă cabana omonimă. După cum observa și N. Densușianu, ”cuvintele sale «treĭ mese marĭ de pétră la diferite distanțe» nu sunt destul de clare”3. În ceea ce ne privește, considerăm că Bolliac se referă (și?) la ”Masa Ciobanului”, deoarece indiciile se suprapun cu traseul4 Sinaia – Vf. Cu Dor – Mt. Lăptuci – Curmătura Lăptuci – V. Izvorul Dorului – Peștera.
De unde și până unde ideea că ”Masa Ciobanului” este un dolmen? Francezul Jean-Alexandre Vaillant, care vizitase locul în 1839, numește pietrele ”masă” și ”ciupercă”, fără a lăsa să se înțeleagă vreo intervenție antropică:
”La table est cet énorme champignon de pierre qui surgit devant nous au pied du dernier étage du mont Doru”5.
Iar după cum am văzut mai sus, Bolliac le atribuie o funcție, nicidecum o origine6. Așadar greu de spus: pare un amestec – confuz și tardiv – între semnalările lui Bolliac (în aceeași excursie afirma că descoperise dolmenul ”Peștera cu oalele” în Mt. Lespezi), legenda locului (cu ciobanul care și-ar fi găsit moartea și mormântul între aceste pietre pe la 1770) și deducțiile fantaste ale unor necunoscuți. Un indiciu vag oferă Eugène Pittard (1867-1962), un elvețian îndrăgostit de România, care s-a preocupat îndeaproape de afacerea dolmenului de la Vârful cu Dor: ”Se crede că un menhir și o masă dolmică au fost descoperite în valea Oltului”7. O trimitere clară la Bolliac și la ”Masa lui Traian” de lângă Cozia, amintită mai sus.
Același Eugène Pittard va studia la fața locului situația, ajungând la singura concluzie valabilă: o formațiune pur naturală8. Oferim mai jos extrase relevante din scrierile sale vizavi de subiect, ordonate cronologic:
E. Pittard – ”Le prétendu dolmen de Verfu-cu-Dor (Prahova)”, în ”Buletinul Societății de Sciințe”, an XI, nr. 3/05_06.1902, pg. 311-314
E. Pittard – ”Dans la Dobrodja (Roumanie). Notes de voyage”, Imprimerie du Journal de Gèneve, Gèneve, 1902, pg. 27-29
Eugène Pittard – ”Quélqués desiderats de lʼanthropologie en Roumanie”, în ”Buletinul Societății de Sciințe”, an XIII, nr. 5-6/09_12.1905, pg. 475-476
Note: 1Cezar Bolliac – ”Archeologia. Peștera de la Obîrșia Ialomițeĭ…”, în ”Trompetta Carpațilorŭ”, nr. 849/20(1).08.1870, pg. 2; 2Cezar Bolliac – ”Archeologia”, în ”Trompetta Carpațilorŭ”, nr. 939/9(21).09.1871, pg. 2; 3Nicolae Densușianu – ”Dacia preistorică”, I.A.G. Carol Göbl, București, 1913, pg. 285, nota 3; 4Același traseu, cu indicația ”drumul vechi” este descris de Michai Gold – ”În Munții Sinaei, Rucărului și Branului”, I.A.G. Carol Göbl, București, 1910, pg. 217; 5Jean-Alexandre Vaillant – ”La Roumanie…”, vol. III, Ed. Arthus Bertrand, Paris, 1844, pg. 297; 6N. Densușianu confirmă această opinie (Op. cit., pg. 169 și urm., nota 1) și nici el nu cataloghează formațiunea ca dolmen; 7Eugène Pittard – ”Le prétendu dolmen de Verfu-cu-Dor (Prahova)”, în ”Buletinul Societății de Sciințe”, an XI, nr. 3/05_06.1902, pg. 312.