Matematica filosofiei false și de duzină (I)

Ca orice moșulan care se respectă, Dan D. Farcaș își populează pagina de fbk cu flatulații adânci, numite colocvial poptămășisme. Un numitor comun al distribuțiilor selective este lispa totală a verificării sursei și pe cale de consecintă, un potop de fake-uri care de care mai ordinare.

Exemplul I. Lecția de socialism suedez

”Povestea pe care o reproduc in continuare a tot circulat, dar nimeni acolo sus nu a înțeles-o. Tot continuă să dea pomeni la nemunca celor puturoși (dar gata să voteze pe cel ce le asigura banii de stat la cârciumă) și se minunează apoi de ce pleacă lumea în vest și de ce la noi nu se mai găsesc oameni dispuși să muncească.

Experiment fabulos în Suedia despre utopia socialismului! Mai simplu de atât, nici că se putea!

https://catalindumitriu.files.wordpress.com/2017/04/2.png…

S-a întâmplat în Suedia. Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar a picat, la un moment dat, o grupă întreagă.

Acea clasă a insistat că socialismul este funcțional și că nimeni nu ar trebui să fie sărac și nimeni bogat, ci toată lumea EGALĂ! Profesorul le-a spus, “OK, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor și fiecare va primi aceeași notă, astfel încât niciunul nu va pica și niciunul nu va primi, evident, nota maximă.”

După primul test, notele au fost adunate și împărțite la numărul de studenți…și toți au primit un 8.Studenții care au studiat intens au fost supărați, dar cei care au învățat mai puțin au fost bucuroși peste măsură. Cum cel de-al doilea test se apropia, studenții care studiaseră puțin au învățat și mai puțin, iar cei care studiaseră mai intens și-au spus că și ei vor o “pomană”, așa încât și ei au studiat mai puțin. Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit. Când a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4.

Notele nu au fost crescătoare deoarece au apărut certurile, acuzațiile, ura și nimeni nu a vrut să învețe pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriză a studenților, toți au picat. Profesorul le-a spus că socialismul va eșua, în final, deoarece atunci când recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, în mod firesc, mare. Dar când statul nu mai acordă acea recompensă, nimeni nu va încerca sau va dori să aibă succes.

Nu putea exista o explicație mai simplă. Iată un scurt paragraf care sintetizează totul:

“Nu se poate legifera ca săracul să fie liber, iar bogatul în afara libertății.

Ceea ce primește o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la rândul ei, nu primește întreaga recompensă pentru ceea ce a muncit.

Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva.

Când jumătate din populație vede că poate să nu muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea și când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru că alții sunt beneficiarii muncii lor, atunci, dragii mei, acesta este sfârșitul oricărei națiuni”.

„Nu poți multiplica bogăția divizând-o!”

Comentarii

Mai sus este o anecdotă pentru întârziați și nicidecum o întâmplare reală (aici și aici). Cunoaștem tehnica farcașiană de deflactare: nu acuratețea faptică, ci ideea incubată contează. Fals, dar contează prea puțin, deoarece și ”ideea” e structural eronată de vreme ce confundă sistemele (comunism vs. socialism). Dl. Dan D. Farcaș ar trebui să știe bine ce înseamnă socialismul – l-a trăit și a profitat masiv de pe urma lui.

Însă alt aspect este semnificativ: sistemul comunist descris în ”lecția suedeză” stă la baza modelului său de leadership (colegii de la ASFAN-R știu bine situația). Și aici ajungem la tupeul excepțional (sau poate doar senil!) al ozenistului:

”Tot continuă să dea pomeni la nemunca celor puturoși (dar gata să voteze pe cel ce le asigura banii de stat la cârciumă) și se minunează apoi de ce pleacă lumea în vest și de ce la noi nu se mai găsesc oameni dispuși să muncească”.

Dan D. Farcaș a numit director executiv la ASFAN-R un individ fără vechime, fără rezultate și mai ales fără efort anterior sau ulterior. Doar pentru că i-a asigurat banii, nu ”de stat la crâșmă”, ci prin platourile TV.

Cu aceeași ocazie a alegerilor nestatutare, Dan D. Farcaș l-a umilit pe Ioan Bunea, singurul care făcea ceva efectiv în și pentru ASFAN-R. ”Omul dispus să muncească” adică. A preferat în schimb niște oameni de paie (fără o minimă pregătire), doar pentru a dirija orchestra mai ușor.

Cât despre ”de ce pleacă lumea”, povestea e mai lungă. Dar rezumată este că pe timpul și pe banii ei, ”lumea” vrea rezultate, nu să asculte interminabilele divagații ale unui moșulan nevorbit și degrabă bârfitoriu.

A se vedea și comentariul ciracului Patoi Marius-Mihai.

M-au întrebat diverși ce e cu ”R” de la ASFAN. Și tot cineva mi-a dat răspunsul ASFAN-R e ASFAN în retragere. Era și timpul!