Cazul Ion Țugui (1933-2002). Publicist prolific, Ion Țugui avea toate șansele să fie un nume de referință al parapsihologiei și misteriologiei românești. Harul literar și talentul oratoric erau dublate de un impresionant bagaj de cunoștințe și – poate chiar mai important – de o vastă rețea de sprijin (cunoștințe, surse, relații). Nume de referință a devenit, dar nu a rămas.
Semnele defectării lui Ion Țugui s-au conturat în best sellerul ”Șapte ani apocaliptici” (Editura Cartea Românească, București, 1992, urmată în 1994 de sequelul ”Iad contra Rai sau Frontul cosmic”, publicat la aceeași editură).
Profitând de angoasa milenaristă, Țugui lansează o carte-dialog plină de bălării toxice, dar care l-a umplut de bani și faimă. Versat, nu afirmă în nume propriu, ci introducând un ”misionar tibetan”, așa-numitul Conte Incappuciato, un fel de Saint-Germain modern și autohton. Conținutul grupa o rețetă garantată: largi extrase din cărți încă netraduse în limba română, fantezii delirante, profeții care au refuzat să se împlinească și … un personaj misterios. Devenit puțin mai nemisterios între timp: un anume Cornel Necula, un bărbat cu un trup apolonic și o inteligență sclipitoare (glumim, evident!). Prestează și acum la reviste și reuniuni de profil – l-am vizionat și noi la Teatrul de Comedie (”Revista Misterelor”). Nimic memorabil!
Ulterior, Ion Țugui și-a folosit notorietatea acumulată pentru a face publicitate prin emisiunea sa televizată unui lung șir de țigănci vrăjitoare (fiind o rușine chiar pentru etnia lor, nici nu ne obosim să le numim rrome). Numai că Țugui nu era (doar) un enterteiner, el știa bine ce face, deoarece cunoștea mult prea bine domeniul. Știa că alimentează niște escroace. Știa că acestea își vor folosi notorietatea astfel dobândită pentru a drena banii unor oameni cu probleme reale sau imaginare. Și totuși a făcut-o pentru bani. Pentru foarte mulți bani.
Unii îl mai consideră și acum pe Țugui un inițiat, uitând că acumularea de cunoștințe într-un domeniu nu este sinonimă inițierii, care în primul rând are rolul de a schimba adeptul în interior.
Ion Țugui rămâne exemplul tipic al parapsihologului care se prostituează pentru un câștig facil. Exemple de gen sunt multe în România, însă nu de un asemenea calibru și nu de o asemenea tenacitate mercantilă.