J. B.Nicolae Iorga

(Re)publicăm un articol, ”Moschei pe pământ românesc” semnat Nicolae Iorga şi apărut prima dată în ”Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”1.

 

(click pe imagine pentru a deschide galeria)

 

Câteva scurte comentarii:

Împrejurările, care au dat Turcilor pământ românesc, şi pământ turcesc Românilor, au făcut să avem în România câteva măcar din moscheile care au trebuit să fie multe: la Timişoara, la Inău şi Lipova, pe tot malul stâng dunărean al raielei muntene, de la Severin la Brăila şi în tot Sudul basarabean, de la Reni la Cetatea-Albă, fără a pomeni toată Dobrogea2.

Se crede de obiceiu că n’am avut moschei în România în afară de linia raialei. Nu e tocmai aşa [s.n.]”3.

Un agitator de pripas, Ioan Cătălin Berenghi şi simpatizanţii lui afirmă că NU vor moschee/ moschei pe pământ românesc. După cum se remarcă şi din articol, au întârziat cu câteva secole.

La poalele muntelui Caraiman (numele adevărat românesc e numai Omul), numit aşa după vre-un Caramanlâu care făcea caşcaval aici (caşurile sânt dese), un loc se chiamă încă Mecetul Turcilor”4 [sublinierile ne aparțin].

Acest fragment răspunde glumeţului Adrian Joke (de pe Facebook), care afirma deunăzi: ”Numele vârfului Caraiman nu vine din limba turcă, ci după numele unui câine mitologic Karaman din mitologia tracică, prezent și în antica Macedonie! Lucru pe care l-am descoperit de curând” [sublinierile ne aparțin].

Nu este clar la ce se referă Domnia-sa când insistă pe nisipuri mişcătoare: ”E mult mai aproape această interpretare de spiritul sacru al mitologiei Babelor, Omului, Obîrșiei Ialomiței a păstorilor din zonă”. Vom trăi şi vom vedea.

Avem în lucru două materiale. Unul despre etimologia toponimului Caraiman, pe care-l socotim simpatic prin unele relaţionări recente cu Şcoala de Ghizi (?!?) – Christian Adventure şi Departamentul Zero al României (Dragoş Birjaru aka Anunnaki). Cum şi-au găsit islamofobii ăştia notorii să-şi plaseze polul delirurilor inspirate din Radu Cinamar – MISA tocmai într-un loc cu nume turcesc, dracu ştie. Vorba cuiva drag: ”echipă de tâmpiţi”! Al doilea se referă la Mecetul turcesc, unde tonul muzicii despre intrarea în subteran l-a dat Dan Corneliu Brăneanu. Alţii doar copiază şi-şi atribuie în fals. Un loc despre care vorbesc şi scriu mulţi multe, mai ales din auzite. Dar nu-i bai, până şi lui Iorga i s-a întâmplat (vezi mai sus).

 

Note: 1Nicolae Iorga – ”Moschei pe pământ românesc”, în ”Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, an XXII, fascicola 62, octombrie-decembrie 1928, pg. 184-187; 2-4Ibidem, pg. 184, 185, 185.