J. B.

Pe generalul Emil Străinu poți să-l placi sau nu. E chestiune de afinitate personală, de cultură, de multe. Însă e greu să susții că e un oarecare de care n-a auzit nici dracu’. Pentru că fie că vrei sau nu, umple ecranele TV, librăriile și sălile de conferințe. Și la propriu și la figurat. Des. E notoriu.

În ciuda evidenței, Dl. Coroiu, ziaristul, nu haiducul, Ion Cristoiu adică, vrea să ne convingă de contrariu. E dificil de spus ce l-a făcut să insiste recent, cu repetiție, pe persoana lui Emil Străinu. Am putea specula, dar n-are rost.

 

 

 

Dl. Coroiu se impiedică de o carte, căreia-i greșește și cronologia și titlul. Acea carte mi se poate imputa majoritar mie, Vlad-Ionuț Musceleanu, și nu lui Emil Străinu. Nu conține ce afirmă Domnia-sa, ba din contră. L-a deranjat titlul pe Coroiu? Păi e școala lui. A uitat de ”Cocoșilă, violatorul de prășitoare singuratice” (EVZ, nr. 1873/1998)? Și altele, din aceeași specie literară?

Dl. Ion Cristoiu se consideră istoric, fie și ”al clipei”. Bine-ar fi să rămână la fapte, la buchia și cuprinsul cărții. Nu la ce crede Domnia-sa că s-ar afla între coperțile țiplate. Și dacă e atât de sărac încât n-are bani să citească ce recenzează sau doar pomenește ironic, ne-om rupe de la gura noastră să-i facem cadou o bucată. Când va mai trece să moțăie pe la BAR.

 

Context. EVZ sprijină un impostor, Leonardo Toniță, care aberează despre zona care face subiectul cărții. Ziaristul Ion Cristoiu este un apropiat al trustului de presă amintit.